pentru ca suntem romani?

acum vreo 2 saptamani, mergand la cumparaturi in cora cu tanara ecologista calaturi de care imi petrec restul timpului liber pe langa serviciu, el-ul, trafic etc. si evident, intaziind cu ochii prin vitrine si cu cosul revarsandu-se pe la casa gasim de cuviinta sa mai sporovaim 5 minute prin magazinul kenvelo, nu de alta dar era oferta si trebuia sa apara mosul...
deci! hotarate si inarmate cu multe pungi pline dam sa intram in magazinul mai sus mentionat, al carui program se desfasoara intre orele 09:00 si 22:00 ale carui usi se gaseau largi deschise, iar inauntru misunau cativa clienti mai putin intarziati decat noi. se pare ca vointa noastra de a cheltui bani s-a dovedit a fi o idee stupida deoarece ne-au intampinat la intrarea in magazin 2 domni?!- gen paznic de noapte la turma lu' nea' Jiji care nu numai ca au baricadat intrarea in magazin cu trupurile lor vanjoase, dar ne-au si atras atentia pe un ton cel putin foarte nepoliticos, daca nu chiar agresiv ca magazinul- ale carui usi erau larg deschise si in care inca se invarteau clienti, repet!- este inchis. eu, draga de mine mi-am manifestat si verbal dorinta arzatoare de a cheltui niste bani in timp record rugandu-le pe gorile sa ma lase sa intru, dar am fost intampinata de o injuratura si o tendinta de agresiune fizica. tanara de langa mine s-a vazut nevoita sa-si foloseasca toate mijlocele de persuasiune pentru a ma convinge sa nu continui acest mini razboi verbal, care era pe punctul de a deveni fizic si sa las maimutele in pace, motivand cu ora tarzie 21:42 si o durere de piciore si altele cateva, irelevante in acest moment.
evident ca am avut si spectatori:managerul si angajatii magazinului, clientii care se plimbau in voie prin magazin admirand diversele sortimente de tricouri si chiloti, alti clienti ai magazinului cora pierduti pe coridoare...dar evident ca nimeni nu a reusit sa intervina, a preferat sa priveasca din departare...oare de ce? datorita faptului ca se petrecea un lucru normal? am ajuns sa privim si sa catalogam iesirile agresive, nejustificate ale unor ciobani ca pe niste evenimente normale? respectul si bunul simt sunt niste valori anormale pentru noi romanii? am ajuns sa pretuim jegul, incultura, nesimtirea ca pe niste valori culturale si sa le identificam prin eticheta deja arhicunoscuta si folosita in umanimitate cu titlu de derogare de la justificarile reale:"Traim in Romania!"-( multumim Mircea Badea! ) ???

stiu! stiu!

pentru ca ieri imi vedeam eu de treaba si treaba mea a impus la un moment dat lansarea aplicatiei YM mi-a fost atrasa atentia ca nu numai sunt lenesa, dar si neserioasa :(...asa ca ma vad nevoita sa revin cu o mica poveste, care pe mine ma implica cu statutul de consilier/ sfatuitor, celalalte personaje fiind tanara ecologista evocata si in alte posturi si Politia Romana- da! tinerii aceia cu uniforme albastre care nu stiu nici sa scrie, nici sa conduca.
adica se facea intr-o seara ca tanara ecologista vrea sa plece de la serviciul la care nu isi pierde timpul, dar isi mananca sanatatea psihica inspre casa- norocul ei ca e studenta la Facultatea de Psihologie ca cine stie ce se intampla pana acum ... iesind din magazinul unde activeaza constata(cu stupoare, dar nu pentru prima data) ca un domn(sau doamna- sa nu fiu rautacioasa) si-a parcat masina- in ciuda afiselor de atentionare(VA RUGAM NU PARCATI IN FATA MAGAZINULUI!!!)- blocandu-i grilajul cu care "securiza" intrarea in magazin. incearca tanara diferite metode de declansare a alarmei masinii(neinvazive sau vandalizatoare, evident, din cauza faptului ca nu avea nici dreptul, dar nici motive serioase sa faca uz de astfel de mijloace) fara noroc insa... :(
moment in care imi fac aparitia eu, dar nu in peisaj, ci de departe(din "fundul" maretei Pipera) ca sfatuitor in situatia de criza prezentata. trebuie specificat faptul ca daca grilajul ramanea nepus la fel si tanara domnisoara ramanea paznic la magazin, ceea ce nu ar fi fost o problema, doar ca uitase sa-si aduca in ziua respectiva o pereche de sosete de schimb si periuta de dinti.
evident ca cea mai buna solutie pe care am putut sa o recomand a fost un apel la 112- nu de alta, dar e moca- ceea ce a si facut domnisoara, care dupa ce a explicat situatia unei dispecere/ centraliste de la capatul lui 112, s-a vazut nevoita sa repete informatiile oferite primei doamne, unei a doua centraliste/ dispecere a sectiei de politie nr. 8- cu care se invecineaza magazinul. evident ca ambele doamne nu au reusit sa gaseasca o solutie viabila in afara de trimiterea unui echipaj la fata locului care sa analizeze situatia "la cald". dupa inca o jumatate de ora de asteptare, dar nu din cauza ca domnii care compuneau echipajul au venit de peste mari si tari, sau planete, dupa caz- pentru ca sectia nr. 8 isi gaseste sediul la fix 124,8 m departare de sediul magazinului, ci datorita dificultatii in orientarea in spatiu(n-or avea si ei in dotare niste gps-uri?! - nu toti! doamne fereste! doar aia care stiu ce inseamna cele trei litere).
tanara se tot intreba de ce nu mai apar domnii care compuneau echipajul cerut, iar pe strada principala treceau intr-un sens du-te- vino masini? de politie...evident ca tot la recomandarea mea a iesit in strada principala si le-a facut semn la idiotii, pardon! domnii politisti cu mana. au oprit. tanara ii intreaba:" pe dumneavoastra v-au trimis? stiti despre ce este vorba?", la care domnul:" cum sa stiu despre ce e vorba?? eu am facut sesizarea??"- pe un ton foarte contrariat... a reusit tanara sa il faca sa inteleaga ca ea vroia sa stie doar daca ei reprezinta echipajul cerut sau trebuie sa astepte alti idioti, pardon!! domni politisti.
s-a dat jos un domn din masina, a vazut despre ce este vorba, a constatat ca in temeiul legii nu are ce sa ii faca celui cu masina parcata etc. domnisoara l-a ascultat linistita rugandu-l sa ceara prin statie o adresa a domnului- pentru ca s-a constatat ulterior ca era vorba despre un domn proprietar al masinii respective, daca exista in baza de date, chiar un numar de telefon pentru a-l contacta si ruga sa-si schimbe locatia parcarii. (dl politist nu a reusit sa gandeasca aceste lucruri singur, a avut nevoie de indrumare?!)
a aflat dl. politist ca proprietarul masinii locuieste , de fapt in Brasov, deci slabe sanse sa dea de el, daca nu se prezinta el de buna voie si neconvocat de nimeni sa-si schimbe locatia parcarii masinii...
surprinzator totusi, ii vine o idee!! se duce la masina, isi cheama colegul de frecat menta, pardon!! breasla sa impinga masina(pentru ca erau nevoie de 10-15 cm), dupa ce se asigura ca nu este trasa frana de mana, si intr-un avant de vointa- nu din cauza decolteului generos afisat cu incredere de tanara domnisoara- imping masina cativa centimetri, facand posibila securizarea inchiderii magazinului.
"sa nu spuneti ca nu v-a ajutat Politia Romana!!" atat a avut capacitatea sa scoata tovarasu' militian inainte de plecare...
ce frumos!! prozaic chiar! nu vi se pare?

inc-o zi...

inc-o poveste. poveste despre oameni. despre mine?
se intampla ca in periplurile, peripetiile, intamplarile cotidiene, lunare etc. sa intalnesti oameni. oameni care raman sau pleaca. in sau din viata ta. oameni care te ajuta, oameni pe care ii ajuti, oameni care te pun pe ganduri, oameni frumosi, oameni virtuosi....de obicei cei pe care ii apreciezi ca oameni sunt aceia care raman in viata ta- ca amintiri, ca prieteni, ca oameni. oameni care merita atentia, oameni care merita o mana de ajutor, sau oameni de a caror prezenta te bucuri.
alti oameni intra in viata ta voit sau nu. si ies voit sau nu.
de obicei fiecare om e o experienta. o intamplare. o concluzie. un exemplu.
unii oameni iti dau capacitatea sa te exprimi in bine, te motiveaza, te provoaca, te sustin, te anima, te fac sa vrei sa fi om, la fel ca ei, mai bun ca ei, iti dau putere.
altii oameni te inversuneaza, te ambitioneaza, te transforma, te injosesc, te dezamagesc, te fac sa vrei sa fi om mai rau ca ei, te doboara.
pentru ca fiecare zi este una noua, una plina, o ocazie, insorita, mohorata. la fel si oamenii din viata ta. oameni noi, oameni vechi. obiceiuri noi, obiceiuri vechi, mentalitati, temperamente, comportamente, personalitati. oameni care merita mai mult, oameni pe care ii ignori. pentru ca si tu, ca om esti pentru un alt om mai bun, pentru urmatorul un nimic. pentru ca fiecare om are capacitatea asta descrisa si analizata in atatea lucrari literare, politice, filosofice: ratiunea...
pentru ca ratiunea este cea care ne individualizeaza, ne face oameni.
pentru ca asta ma face si pe mine om. prin ratiune ma integrez si ma diferentiez intre oameni, dintre oameni. dar pe langa ratiune mai am suflet, judecata si, poate, inteligenta.
in fiecare zi incerc sa folosesc toate aceste functii pentru a-mi gasi un echilibru, pentru a intelege, pentru a ma detasa, pentru a ma implica, pentru a aprecia, pentru a merita, pentru a evolua. pentru ca asta vrem cu totii, noi oamenii. vrem capacitatea de a ne gasi linistea- uneori asociata cu fericirea- in haosul cotidian in care ne traim viata. pentru ca asta facem noi oamenii, traim o viata. nu conteaza cine suntem, cum suntem, cum ne comportam, ce gandim, toti avem un scop comun: sa ne traim viata cat mai bine, cat mai frumos, cat mai incununata de succese, cat mai linistit, cat mai extravagant, cat mai extrem. pentru ca bucuriile unuia sunt tristetile altuia. pentru ca moralul unuia sunt moravurile altuia.
in viata mea am avut placerea si norocul sa intalnesc oameni. multi oameni. de toate felurile. de la fiecare dintre ei am preluat cate ceva anume si fiecare din ei m-a invatat sa ma ascund. sa ma ascund de lume, sa traiesc inauntrul meu, sa ma bucur, sa ma supar, sa iubesc, sa plang in interiorul meu sau dupa draperie. dar nu o sa vorbesc despre acesti oameni. cu toate ca tata mi-a spus intotdeauna ca nu conteaza ce am facut bun, conteaza relele, boacanele, prostiile, notele proaste, atitudinea negativa, comportamentul agresiv- poate avea dreptate... dar lucrurile rele trec, la fel si cele bune. iar eu vreau sa-mi amintesc ce e frumos, armonios, lucrurile, oamenii care m-au invatat sa fiu mai buna, sa vreau mai mult, sa ma bucur.
pentru ca toate: ratiunea, inteligenta, judecata si sufletul nu vor sa se incarce cu toate lucrurile astea lumesti, cotidiene. pentru ca ratiunea si judecata cupleaza si decupleaza, dar sufletul si inteligenta analizeaza, despica, extrag. ratiunea si judecata imi dau putere sa ma detasez, sa merg mai departe, sa traiesc in lume, printre oameni. sufletul si inteligenta imi dau motive, ma modeleaza, ma impulsioneaza, ma transforma, ma ajuta sa merg mai departe eu cu mine, sa traiesc in lumea mea, sa ma accept, sa ma cunosc, sa invat sa accept, sa gasesc putere si curaj sa ma trezesc dimineata si sa folosesc restul functiilor.
exista si oameni de care nu mai trebuie sa te ascunzi, pentru ca nu esti nevoit sa o faci. sunt oameni care prin prezenta, prestanta, ratiune, judecata, inteligenta si suflet iti cer o anumita prezenta, prestanta, comportament. sunt oameni ca si tine. sunt oameni, care prin conditia si calitatea lor de oameni iti conditioneaza tie, om la randul tau, naturalete, adevar, sinceritate.
in momentul in care apar oamenii acestia in viata ta, nici nu stii de fapt ce se intampla. pentru ca lumea ta nu sufera nici un fel de transformare. cu toate ca intra in lumea ta, in sfera ta, in globul tau de cristal, nu se schimba de fapt nimic. pentru ca totul este atat de natural si de normal, incat invazia asta este un lucru care face parte de fapt din lumea ta si existenta acesteia.
am intalnit un astfel de om, intr-un moment in care globul meu de cristal se invartea haotic sub influente bahice, sarbatorindu-ma pe mine...sarbatorind un eveniment. evenimentul: el? s-au intamplat multe, dar atat de putine...s-au spus multe, dar atat de putine...a trecut o zi, inca o zi...una frumoasa, una rece, una pasionala, alta vesela...una dupa alta, pana intr-o zi cand am descoperit ca se intampla ceva...doar in globul meu :(...globul lui orbita doar, se intersecta cu al meu...prin interese si placeri comune. globul meu s-a spart, m-a tradat, m-a lasat singura si vulnerabila sa fiu, sa ma exprim, sa simt, sa gandesc, sa vreau, sa impart cu el, pentru el- pentru ca, DA, este vorba despre un EL.
si acum globul meu trebuie sa creasca la loc. trebuie sa se adune, sa se stranga, sa selecteze. ratiunea intotdeauna gaseste motive, pe care sufletul le darama. judecata intotdeauna construieste un zid pentru ca inteligenta sa nu o gasesca pe Ana acolo.
e frumos sa simti... e frumos sa fi poetic... e frumos sa zbori...dar n-are nici un farmec de unul singur!

pentru ca trebuie sa spun asta:

imi este absolut imperativ sa relatez o "problema" a mea cu administratorul blocului in care locuiesc, care el, administrator, este un om deosebit, se implica- in treaba altuia, este chiar generos si saritor-cand este sigur ca o sa-i lasi cativa lei in plus la plata lunara- nu de alta, dar oricum rotunjeste suma(adica in loc de 202.13 tu platesti 205- si la un mic calcul, la un mic bloc cum este al nostru cu 100 de aprtamente, se cam strange un salariu mediu pe economie intr-o luna ;) )etc.
problema este legata de temperatura apei calde, care, de fapt, era calaie, asta ca sa nu zic rece. apa calda, pe care eu o plateam calda si o foloseam rece. nu vorbesc de aceste costuri acum, vorbesc de faptul ca temperaturile de afara nu ma ajutau sa trec foarte bine si impaciuitor peste aceasta problema si evident ca, incercand sa evit o lipsa prelungita de la serviciu si o vizita neplacuta la o clinica/ spital etc. + costuri de medicatie+ disconfortul conex oricarui fel de boli, m-am adresat dlui administrator. o data. cand mi-a sugerat sa imi cumpar boiler. adica eu platesc apa calda, care ar trebui sa curga neintrerupt- adica conform unui program non-stop, dar trebuie sa-mi cumpar boiler ca sa preintampin eventualele evenimente zilnice conform carora apa calda este de fapt, rece?
ma gandesc eu ca s-a simtit foarte lezat de faptul ca am indraznit eu, o chiriasa si nu proprietarul de drept sa-i atrag lui atentia- despre o problema, pe care dupa cum mi-a spus ulterior, intr-o alta discutie pe aceasta tema, o are tot blocul. adica nu numai eu sunt norocoasa, care vine acasa dupa o zi de munca si nu poate sa-si faca o baie calda...evident deja intrecusem limitele bunului simt.
din nefericire pentru domnul administrator problema s-a repetat frecvent in zilele urmatoare, cu toate ca eu chiar m-am rugat zeitatii care ne guverneaza religia si anumite reguli de conduita civica si morala, sa nu mai fiu nevoita sa stau de vorba cu nea' administratoru'. dar sunt anumite lucruri care oricata credinta, vointa, inversunare ai, ele se inversuneaza mai tare sa aiba o aparitie recurenta.
acestea fiind spuse si intamplate, m-am prezentat, a doua oara la usa lu' nenea pentru a-l ruga sa-mi explice ce se intampla si daca este un program de furnizare a apei calde despre care eu nu am cunostinta. raspunsul pe care mi l-a dat a fost:"trebuie sa vin eu sa-ti incalzesc apa?". evident ca nu numai atitudinea si raspunsul m-au socat, dar si idiotenia comunista tipic romaneasca a anilor '80 mi-au indus o stare comportamental- comunicativa nu foarte prietenoasa- nu ca as fi fost dispusa la le adopt.
va dati seama ca atitudinea si vocea mea din agresive s-au transformat in isterico- tunator-fulgeratoare si: showtime!. de la o deductie logica gen: cine este furnizorul de apa calda- radet- cine este reprezentantul blocului in relatia cu furnizorul- presedintele blocului?? - s-a corectat: administratia- cine este reprezentantul administratiei?-administratorul- cine este adminsitratorul?- dumneavoastra?- ce ar trebui sa faca administratorul?-?- sa reprezinte interesele pozitive si negative ale blocului, locuitorilor blocului in relatia cu furnizorii- in speta radet etc. pana la:
raspunsurile pe care a avut capacitatea sa le formuleze:
1. toata lumea are problema asta, nu numai eu, dar eu sunt singura care vocifereaza- de ce nu se rezolva? de ce nu a fost rezolvata pana acum? probabil ca restul locuitorilor blocului au bugete si imunitati care le permit lipse de la serviciu, spitalizari etc.
2. daca eu consider ca am o problema sa ma duc la presedintele blocului si sa fac o reclamatie(am dedus ca se referea la o problema personala cu el, interlocutorul- deci administratorul)- adica daca sunt chirias nu am aceleasi drepturi ca si ceilalti proprietari?- dar aceleasi obligatii evident ca le am!
3. trebuie sa vina marele si onorabilul dl administrator sa-mi incalzaesca mie apa?- doamne fereste! nu suport sa-l vad in fata ochilor, sa nu ne gandim macar ca as fi nevoita vreodata sa-l invit sa-mi calce pragul!!!
4. citez:"hai fetito ca ai o problema cu capul!"- urmata de trantirea usii in nas- no comment. no reaction? pentru?
5. concluzia- venita dupa iesirea furtunoasa din scena si revenirea spectaculos- miraculoasa...si iarasi ma vad nevoita sa-l citez:" o sa vorbesc eu cu proprietarul si o sa am eu grija sa va zboare de aici!"- de parca lui ii pasa ce vrei tu...atata timp cat isi primeste banii la timp, totul este in regula in apartament, ii mai si convine cine sta acolo...poti sa visezi noaptea si sa dai acatiste la biserici, chiar manastiri ca asta nu o sa se intample.
oricum nici nu am intrat bine in lift ca l-a sunat nea' administratorul pe proprietar- care era pus in garda de actiunea ce urma sa o intreprind :D- sa-i spuna " ce a patit cu mine", proprietar care m-a sunat sa ma calmeze si sa-mi spuna ca o sa ne intalnim in cursul saptamanii urmatoare pentru a discuta sa vedem ce solutii exista in vederea rezolvarii problemei legata de lipsa apei calde.
intre timp problema s-a rezolvat :D. daca vreau sa-mi fac un dus la ora 23:30 am apa calda!! victorie! nu va imaginati aburi asmato-formatori, dar este apa decent de calda. evident ca inca nu am avut tupeul sa vreau sa fac un dus in jurul orelor 02:30, dar acest moment nu este departe. si cand va veni....
to be continued!
PS:trebuie sa spun ca de atunci m-am intalnit de 2 ori cu nea' administratorul- stiti voi! Dl acela saritor. o data in statia de tramvai cand m-a"nimicit" din priviri + inca o data ,intr-o seara cand am revenit dupa un uichend petrecut in cartiere mai enviromental si inhabitant friendly si nu a catadicsit sa intinda mana sa apese pe clanta si sa-mi faciliteze intrarea in bloc, ci m-a lasat sa-mi caut cheile in geanta- toata lumea stie cat dureaza sa-si caute o tanara domnisoara cheile in geanta- perioade care variaza intre maturizarea larvelor de fluture si inflorirea unei crizanteme(asta ca sa fiu si putin poetica)- dupa care sa ma lupt putin cu geanta, plasa, haina, usa, cheile pentru a putea califica intrarea mea in bloc ca si reusita. dar coafura a rezistat! si zambetul de satisfactie nu a fost niciodata mai larg :D

inca o zi. inc-o poveste:

vreau sa relatez pe scurt o atitudine. si anume acea comunista si tipic romaneasca de capra vecinului. adica ducandu-ma ieri sa-i fac abonament tinerei cu care convietuiesc la ratb, marele ratb- cand vorbesti de ratb zici ca cine stie despre care multinationala cu j'de mii de nivele de management si linii de productie expui ca subiect principal, iar angajatii acesteia exemple drept de urmat atat in profesia pe care o desfasoara cat si in viata de zi cu zi('tu'va'n gura de spagari onanisti!!!) - o rog pe doamna care se ocupa cu consultanta si gestiunea relatiilor directe cu clientii, adica vita de la ghiseul/ toneta din statie sa-mi puna o stampila pe bon. evident ca draga de ea a simtit nevoia sa stie motivul pentru care eu o rog sa-si miste mana din care isi foloseste zilnic 3 degete mai mult decat o face in mod uzual adica sa puna mana(asta insemna sa foloseasca toate cele 5 degete) pe stampila(al carei uz principal este stampilarea bonurilor fiscale, facturilor etc.) si sa o foloseasca pentru o a imprima pe bonul fiscal aferent contravalorii abonamentului pe care il faceam si ma intreaba:"de ce?"- din cauza ca aveam nevoie de bon stampilat- ii raspund:"pentru a putea fi decontat la servici". evident ca acest raspuns impertinent al meu a declansat o reactie cel putin agresiva:"cum adica la servici? adica tu ai deja o reducere de la scoala!! ti se pare normal sa ti se deconteze la servici?"????????????? poftim cultura!!!! eu evident ca ii raspund:"daca ei s-au oferit?" ea"pai da' tie ti se pare normal?" eu"da?". evident ca a trebuit sa cerceteze mai amanuntit problema si sa-mi mentioneze ca :"de maine nu-ti mai face nimeni abonament cu legitimatia asta" si " auzi! la zi?! si lucreaza! mai si spui asa ceva?!". trebuie mentionat ca legitimatia verde, cea fara de care nu se uita nimeni la tine(chiar daca ai un carnet de student valabil si vizat) nu avea stampila si viza pentru anul scolar 2008-2009, care incepea in ziua urmatoare(adica azi), iar tanara posesoare a actului cu pricina este inscrisa la o facultate cu cursuri de zi. intr-un sfarsit reuseste sa imprime amarata de stampila pe bonul fiscal, imi da abonamentul si bombanind imi incuviinteaza plecarea. va dati seama ca in continuare sunt in stare de soc:
1. de ce are nevoie o functionar front office sa stie din ce motive o rog frumos sa-si faca datoria?(ma refer la stampila pe bonul fiscal)
2. ce treaba are functionarul cu pricina, o data informat- pentru cultura lui generala nu ca si informatie de care ar fi avut imperios nevoie in desfasurarea profesiei pentru care este angajat, sa-ti comenteze normalitatea actiunilor intreprinse de tine?
3. daca un angajator decide ca vrea sa deconteze abonamentul ratb al unui angajat, chiar si student, cu ce il ajuta in desfasurarea activitatii cotidiene pe respectivul functionar?
4. daca un angajat reuseste sa-si indeplineasca concomitent atributiile de angajat cu cele de student al unei facultati cu cursurile la zi, unde este hiba? sau care este actiunea anormala?
5. de cand sau care regulament interior prevede sau atribuie oricarui angajat(functionar sau nu) dreptul sau obligatia(fie ea si morala) sa intrebe in ce scop sau de ce este rugat sa-si indeplineasca ceva mai eficient si laborios munca pentru care este platit?
Bine ati venit in Romania! unde capra vecinului este mai interesanta decat erectia sotului si ciorba vecinei in mod absolut este cumparata de la restaurant- pentru ca nu poate sa miroasa atat de bine...dar de unde are aia bani de restaurante??................................................................etc.

recomand:

pentru ca din lipsa de activitate profesionala am foarte mult timp la dispozitie am inceput sa-mi umplu timpul cu diverse concursuri pe net, dand peste mai multe site-uri foarte darnice printre care si unul pe care il recomand cu caldura pentru ca este de-a dreptul folositor(pentru cei care se asteptau la : a se vedea link-ul).
din aceasta cauza pe langa site-ul cu pricina as dori sa recomand o cofetarie care s-a deschis langa sediul firmei la care activez incercand sa-mi pierd timpul cat mai productiv cu putinta ... si anume:
amorino. locatia este destul de indepartata adica prin mijlocul piperei, dar daca aveti rabdare sa ajungeti pana aici credeti-ma ca nu veti fi dezamagiti(si aici ma adresez consumatorilor de prajituri, dulciuri etc.). in plus cofetaria este deschisa toata saptamana de dimineata pana la ore destul de tarzii ale serii si se prezinta cu o oferta uimitoare, atat din punct de vedere al variatiei cat si al gustului, despre care nu pot sa vorbesc decat la superlativ. evident ca exista si minusuri si anume ca inca nu le-a venit tot mobilierul, adica daca vrei sa-ti iei aleasa inimii sa o impresionezi si sa-i faci ochi dulci printre dulciuri nu prea ai unde sa stai...decat in picioare sau pe bancuta din fata casei vecinului, care din intamplare e nenea Jiji- "the nenea Jiji" ;)- alt minus.
oricum recomandarea mea e sa incercati. nu aveti ce pierde decat o plimbare pana in pipera de unde puteti foarte usor sa ajungeti la snagov- pentru cei aventurosi sau in baneasa(shopping city)- pentru cei extravaganti.

17.09.2008

astazi este o zi in care trebuie sa ma manifest printr-un manifest. adica sa-mi exprim punctul de vedere, la care oricum nu va adera nimeni, dar voi avea linistea si impacarea ca macar l-a citit cineva datorita circumstantelor.
de dimineata m-am trezit mai devreme, nu din vointa proprie! ci din cauza ca am dormit- printre altele, peste noapte, la el-ul(un alt el decat cel mentionat intr-un alt post) care munceste mai mult decat mine, dar care are un program mai fiabil. si cum m-am trezit eu mai devreme ar fi fost normal sa ajung si eu mai devreme la munca...dar, inca locuiesc in Bucuresti, minunatul Bucuresti, ceea ce inseamna ca dupa 2 ore si jumatate dupa ce am ajuns la Lukoil-ul de la Dna Ghica, care pentru consumatorii de Pipera este asociata cu statia de plecare catre magnifica destinatie mi-am finalizat excursia catre sediul locului de munca a carei mandra posesoare ma aflu.
adica eu la ora 08:03 stateam zgribulita in statie, in papuceii mei de balerina pe care mi i-am luat de cu seara din garderoba de pantofi pentru ca in mintea mea s-a facut asocierea intre soarele iesit ieri dupa masa si o vreme oarecum mai putin mohorata decat cea de zilele trecute si asteptam alaturi de cei 27 muncitori, 32 menajere, 2 vanzatoare de la mega image si una de la jollie ville 167'le.
astept 42 min pana cand, inghetata de frig si uda la picioare, caci umbrela este de altfel nelipsita in acest sezon din sacosa(ca nu se poate numi geanta la dimensiunile la care se prezinta) ma urc in tramvai. tramvai cu care merg 3 statii si ma dau jos pentru a putea avea acces la celalalt maxitaxi:445, care vine mai des, dar mai plin de oameni.
stau zgribulita, alaturi de o alta doamna si astept. trece o masina pe langa noi, scria 445 pe ea, dar nu a oprit. sa fi fost datorita faptului ca stateau oameni inclusiv pe trape? ne-am resemnat cu gandul ca trebuie sa o asteptam pe urmatoarea, care apare dupa 10 minute si nu numai ca era plina, dar chiar m-am mirat cum mai putea sa conduca soferul pentru ca, literalmnte ii stateau oameni in cap.
cu o stare incipienta de nervozitate ma urc in urmatorul tramvai si mai merg inca 2 statii inspre statia de metrou pipera, gandindu-ma ca, fiind mai aproape de capatul de linie urmatorul 445 nu va fi la fel de aglomerat.
nu trebuie sa va mirati foarte tare afland ca si urmatorul 445 era la fel de plin, iar ca soferul nici macar nu s-a mai uitat, nu ca ar fi putut sa vada, daca sunt oameni doritori sa ajunga la timp la serviciu.
nu stiu daca este atat de evidenta actiunea intreprinsa de mine in aceasta situatie, dar mie mi s-a parut cea mai buna. m-am urcat in metrou si am mers pana la aviatorilor, de unde am luat 301, care, in traficul de la ora precizata(intre timp se facuse 09:19) a facut 27 de minute de la aviatorilor pana la ambasada Chinei. si tot asa inca vrei 17 minute de la SatulFrancez pana la pod. si inca 18 minute de la pod la aeroport. sederea in 301 nu a fost atat de nefasta deoarece am resusit sa citesc ziarul(ziarele de fapt, pentru ca doamna de la care am reusit sa fur cateva articole cumparase si libertatea si click, nu ca as sti care e diferenta dintre ele in afara de faptul ca titlurile articolelor), iar un domn foarte dragut, trecut de mult de prima tinerete s-a oferit sa-mi tina geanta pana mi-am descurcat firele de la hands free si m-a ajutat sa-mi dau jos paltonul care devenise deja insuportabil peste cele 3 randuri de haine si inconjurata de 7 oameni.
la ora 10:27 am ajuns la jollie ville de unde am facut fix 8 min pana la sediu, regasindu-ma in intarziere de nu mai putin de 35 de minute, ceea ce nu bate recordul de asta iarna de 2 ore- dar aceasta povestire o vom relata cu alta ocazie.
stau sa ma gandesc la ce ora ar trebui sa ma trezesc dimineata si in ce fel sa-mi portionez rabdarea pentru a-mi ajunge 5 zile pe saptamana in vederea intreprinderii cu succes a actiunilor de : a ajunge la timp dimineata si a nu declansa conflicte armate pe parcursul dreplasarii mele inspre sediul locului de munca.
mai stau sa ma gandesc ca nu sunt singura care se regaseste in aceasta situatie si sunt foarte curioasa(chiar daca nu din fire) ce solutii gasesc ceilalti+ ca nu stiu unde incap atatea masini si nu inteleg cum pot 7 oameni care lucreaza in acelasi loc, stau in acelasi cartier pe o raza de 3 alei sa vina fiecare cu masina proprie si personala la munca si sa se injure unul pe celalalt ca "nu se lasa" sa treaca sau ca nu-si dau prioritate....
cum ziceau baietii aia???" "e!e! e Romania!! e!e! e Bucuresti!!!"

in mai putin de o ora

pentru ca inca mai sper sa concurez iau exemple si incerc sa descriu cat mai bine o amintire petrecuta nu tare demult, prin martie, cand locuiam intr-un cartier cel putin la fel de faimos, dar nu la fel de elogiat ca cel in care stau acum.
in mai putin de o ora s-a petrecut intamplarea. candva in anotimpul acela cu putine grade, iarno- primavaro-ceva, atunci cand ghioceii vor sa rasara, dar le e frica ca vine zapada, in cartierul Baicului, fix in fata Garii Obor, care dupa cum bine poate stiti, voi locuitori ai bucurestiului, dupa ora 23:49 nici trenurile nu mai opresc, iar personajul principal este o tanara domnisoara, putin exuberanta si plina de viata(A) intr-o seara de duminica, in jurul orelor 24:12...cu aproximatie.
pentru ca am localizat si temporal si fizic intamplarea sa incercam sa descriem contextul pentru a intelege mai bine evenimentele.
24:04: se gaseau ele, cele 3 fete(personajele A, B si C), in apartamentul pe care il numeau "acasa" si incercau sa bea o sticla de vin in compania a 2 tineri, foarte draguti si coruptibili, de altfel, cand lui A(personajul considerat principal ai istorioarei) ii suna telefonul(nu trebuie sa ghiciti, evident ca este vorba de fostul prieten al acesteia) si se retrage subit, pentru a nu intampina interferente de natura baritonala. revine dupa 15 min, imbracata, cu ghiozdanul in spate, aranjandu-si esarfa la gat uitandu-se pe geam. intorcandu-se spre noi cu o privire impunator- agresiva ii iese un:"cheama-mi taxi!" la care nu prea aveai cum sa reactionezi decat prin supunere si executie. va dati seama ca a durat vreo 10 minute gasirea unei companii de taxi care sa aiba soferi atat de curajosi incat sa se avante in cartierul cu pricina si obtinerea unui termen de "livrare" de 12 min. mai sta domnisoara alaturi de noi vreo 3 min, dupa care, in calduri fiind- de la hainele pe care le imbracase in avantul plecarii uitand mici aspecte ale locatiei in care coabita de cateva luni bune, coboara pentru a astepta taxi-ul afara.
24:31: statea A de vreo 12 minute in linistea si racoarea serii asteptand linistita taxi-ul cand, dupa ce ii daduse deja 2 ture, o masina de politie opreste in fata ei si aude o voce care o intreaba ce face. ea evident nu raspunde.
24:32:se da jos din masina de politie un labagiu tupeist, pardon tanar plutonier si ii spune sa se urce in masina cu el- in conditiile in care ea statea! pur si simplu! statea pe trotuar, imbracata complet cu jumate din hainele de iarna din garderoba+ un ghiozdan.
24:33: apare taxi-ul care opreste. A intreaba daca a venit la comanda, iar soferul ii raspunde ca nu se va respecta comanda in aceste conditii.
24:35:A incepe sa se crizeze la stilul ca incepe sa urle la soferul de taxi, isi trage mana din mana labagiului, care o tinea(in ce scop nu stiu) si o suna pe B care se afla deja cu al doilea pahar de vin rosu in mana si o informeaza scurt:"vino imediat aici ca ma ia politia!". inchide telefonul.
24:36: apar taximetristi, mai iese un alt ofiter din masina de politie, A isi continua seria de urlete, tipete, manifestari putin agresive in sensul :"ia domle mana de pe mine!".
24:37: apar B si C insotite de tinerii joviali care le tineau companie. B o intreaba peA ce se intampla.
24:39: cea de-a doua jigodie, pardon politist gaseste necesar sa se exprime in sensul aparitiei lui B si C in peisaj. B, ceva mai inaintata in varsta si mai putin exuberanta ii transmite ca nu se regaseste in subiect si poate sa-si tina parerile pentru el atata timp cat nu stia cu cine sta de vorba. A facuse greseala ca in intervalul de cand a inchis telefonul si pana au aparut intaririle sa ii dea labagiului, pardon domnului politist buletinul, pe care B l-a recuperat folosindu-se de tactica:"ce cauta mah asta la tine in mana".
24:42: se simte labagiul, cel tupeist care a pus mana pe domnisoara exuberanta sa o intrebe pe cea varstnica ce face. evident ca nu a primit nici un raspuns.
24:43: Dl plutonier simte nevoia sa se prezinte.
intre timp A deja se vedea prin tribunale, amenzi pentru tulburarea linistii publice trimise pe adresa din buletin(in speta, cea a parintilor)etc. si incepe sa imparta injurii la adresa organelor. evident ca cel de-al doilea, cel mai mare in grad s-a autosesizat si l-a atentionat si pe cel care scria de zor in carnetelul sau nu stiu exact ce. va dati seama ca la auzirea acestora B nu s-a putut abtine si i-a spus ca orice fel de ultraj viseaza ar fi ideal pentru functia lui sa nu uite cum au abordat-o pe A si cati martori se pot identifica care pot confirma evenimentul.
24:45: B aude vocea ofiterului din masina intreband-l pe dl.plutonier daca a terminat ce avea de facut sa poata pleca. trebuie mentionat ca erau veniti in haita. probabil la vanatoare. aflandu-se 3 bucati organe de diferite grade intr-unul din loganurile din dotarea sectiei 8.
24:37-44: labagiul tupeist isi luase masuri de precautie si ceruse buletinele unui taximetrist ajuns in zona si pe cel al unui paznic.
24:46:dusi au fost! fara mai multe replici.
24:48:A deja intrase in fibrilatii si se certa cu taximetristul care putea sa evite situatia penibila in care a pus-o.
24:51:B reuseste sa o calmeze pe A, o aseza pe locul din spate al msinii, ii indica soferului adresa la care trebuie sa ajunga A.
24:53: B si C se intorc alaturi de tinerii joviali si coruptibili la activitatea relaxanta pe care o desfasurau inainte de a suna telefonul.
nu stiu daca exista vreo concluzie. stiu doar ca exista asemenea exemple demne de urmat carora li se pare ca uniforma le da dreptul la cel putin o muie pe seara.

si-am fost la mare

pentru ca am inceput o treaba si pentru ca vreau sa o fac cum trebuie voi continua sirul intamplarilor petrecute mie si colocatarei mele...adica astazi va voi povesti alte intamplari minunate si nemaiintalnite, in sensul ca voi incerca sa rezum cele 4 zile petrecute la mare, weekend- ul trecut.
inainte de a incepe trebuie sa fac cateva precizari, si anume: nu am plecat singure la mare! ne-au insotit 3 juni(varsta min 3 ani, max 5), o tanara domnisoara(respectiv 8) si o doamna (care se afla in diferite grade de rudenie cu tinerii) si ca am plecat cu trenul- unde va imaginati singuri ce s-a intamplat("gabita, ia mana!" "tavi, da-te jos!" "anca, ia-l de manuta pe tavi!" "andrei, stai cuminte!" etc.- iar acestea sunt variantele prescurtate ale propozitiilor imperative adresate junilor).
intr-un final, pe la amiaza, ajungem in costinesti(dupa buget, fiecare) unde aflam ca d-na la care rezervasem camere nu le are disponibile si ca ne va caza la un vecin(ginerele, in speta). nu detaliez mai departe! ideea este ca au ajuns sa doarma toate personajele povestirii intr-o camera cu 4 paturi, dar cu aer conditionat, televizor si frigider. deci... va rog, apreciati voi ce nu am reusit eu!
dupa care au urmat zilele de plaja, care au fost complete- 09:00- 19:30, dar nu datorita vointei noastre de a prinde cat mai mult soare, ci datorita capacitatii junilor( nu stiu daca ati observat-o) de a se trezi la ora 08:00 fara ceas. sunt mai punctuali decat cucu- ala de la ceas! nu pot sa-mi dau seama daca sunt programati genetic sau e vorba de alte procese metabolice, cert este ca la ora 08:00, nu 08:03! nu 07:57! nu! 08:00 ei erau in picioare! si nu unul. ci toti 4. fapt care determinau prestatiile demne de cirque du soleil fara nici un fel de exagerari. asta ca sa nu va mai descriu arsenalul de mijloacele de tortura auditiva- masinute, papusele, pernute, lopatele, galetute etc.
am trecut si peste asta. ne-am trezit, am mancat, cu noduri: "tavi, nu pune mana!", "gabita, nu baga in gura!", "anca, vrei pateu?" etc. si ne-am indreptat spre plaja- drum de 15 min care va dati seama k a durat o ora si jumatate: nu datorita traficului, evident!
o data ajunsi la plaja cauta loc cu umbra. gaseste! instaleaza-te! dezbraca copii! da-i cu crema! umfla-le colacele! hai in apa- unde? HAOS! in sensul ca nici daca vroiau, in mod intentionat, sa faca circ, nu le iesea. dai alearga dupa andrei. anca il ineaca pe tavi. desparte-i! gabita nu vrea in apa- urlete:"vreau la mama!"... prezentarea succinta a celor 7 ore pe plaja: alergat, tipat, urlat, despate-i pe copii, alegat, urlat, urlat, alegat, tipat. cam in acest fel s-au derulat cele 4 zile petrecute la mare, capitolul plaja.
la masa nu stiu ce s-a intamplat, pentru am reusit sa ma sustrag tacticos, motivand cu lipsa foamei, pe care mi-am innabusit-o cu nectarine, covrigei, apa si...apa. dar am scapat!
drumul inspre casa se derula cam in acelasi stil cu mici mentiuni: mai o pauza de inghetata, mai una de pisu, se mai pierdea cate unul in multime, mai o coada la guvizi, mai o injuratura etc. ideea este ca in fiecare seara am ajuns in formula completa acasa cu berile in punga, burta plina si pielea rosie.
totusi, sa revenim dara la cele doua domnisoare, care in afara de sarcinile de dadaca au reusit sa mai bea si cateva beri, sa se bronzeze si sa mai si iasa intr-o seara, cand si-au strans destula vointa in vederea vizitarii unuia din preaminunatele birturi- pentru ca oricat as incerca nu am cum sa persiflez definitia cuvantului "club" si sa-i atribui aceasta calitate: discotecii Ring(nu ne-am dus in Tineretului din cauza ca in seara aceea fusese anuntata prestatia binecunoscutei si anterior mentionatei producatoare de hit-uri formatie- nu-i mai spun numele o gasiti aici ). unde ne-am continuat sirul berilor inceput la vila si constructia lenta, dar sigura a unei stari de b...eatitudine. danseaza fetele, se simt bine. se strang taranii, pardon tinerii. prezentand succint sirul evenimentelor ce au urmat: tanara mea insotitoare i-a tras vreo 2 palme unuia, eu l-am intrebat pe un tanar daca e gay(era imbracat intr-un anumit fel) si mi-a raspuns:"esti beata!"- chiar m-a jignit. vai! nerusinata de mine! au incercat sa ne vrajeasca un numar nedefinit de personaje, care mai de care mai tatuate, imbracate, frezate etc. dar fara nici un dram de noroc. a inceput sa rasara soarele, s-a golit si birtul intre timp. ne-am carat. de mentionat ca singurele personaje interesante din birt erau niste machedoni indragostiti de niste printese(4 la numar care, fara sa exagerez au consumat vreo 3 ore cat am stat noi pe langa ele- nu pot sa vorbesc de inainte si dupa- o sticla de coca cola de 0.5L, saracele! si baietii aia le dansau, le invarteau, dar sa nu se gandeasca si ei macar daca le e sete, daca le dor picioarele...of na!) si un barman- care era imbracat cam ciudat- as putea spune gay, dar se tot pupa cu una peste bar...ramane de analizat aceasta problema. la plecare vorbeam si noi ca fetele despre cele intamplate si aude un taran, pardon tanar, cuvantul labagiu, pe care l-a interpretat el ca facand referire la un prieten de-al lui care si-a incercat si el norocul in decursul serii in vederea obtinerii de favoruri(sexuale sa le spunem)...si a considerat absolut necesar sa-mi demonstreze mie ca e puternic. multumesc lui Dumnezeu, cred ca a realizat ca apogeul excursiei lui pe litoralul romanesc 2008 nu este uzul de forta si s-a limitat la a ma strange de mana si a-mi adresa:"esti o curva!". sincera sa fiu, aceasta propozitie m-a linistit, dandu-mi seama ca avantu-i agresiv se afla pe o panta descendenta si urma sa-mi dea drumul. ceea ce a si facut. chiar ma intreb care a fost scopul interventiei respective si ce a fost in capul meu cand mi-a venit ideea sa ma duc la mare?!
intre timp mi se face foame. mergem sa-mi iau un sandvis. acolo alti...tineri, dar mai serviabili, in sensul ca mi-au platit sandvisul. nu stiu nici acum in ce scop, dar sa fie primit! ne-am facut nevoile dupa o masina si ne-a prins proprietarul(asta ca sa nu va povestesc ca vroiam sa facem pe plaja si...plaja era plina!! de oameni?? :(( ). oricum am ajuns inapoi la vila intacte. fizic! ca psihicul nici nu cred ca realiza in ce categorie intra starea in care se afla: soc, trauma, inceput de depresie, sechele...sau altele care, in principiu, implica tratamente medicamentoase si spitalizari.
intr-un final a venit si ziua de duminica, care, in afara de bagaje, ultima vizita la plaja- in efectiv redus, pentru ca o parte au decis sa ramana la somn(nu stiu ce a determinat aceasta actiune, dar am respectat-o), am plecat spre casa. tren. bagaje. "anca ia-l de mana pe tavi!" "gabita mergi mai repede!" " vreau la mama!" "andrei unde te duci?" " mi-e foame!" "si mie!" "da-mi si mie!" "lasa-l sa mamance!" "tavi!"" ia mana!" etc. gabita a primit o banana pentru ca si-a afisat fata expresiva, de pomanagiu, intre scaune in momentul cand un tanar ii desfacuse coaja...a vomitat pe el si s-a imprastiat prin compartiment de cateva ori, tavi si anca au dormit 80% din drum, iar andrei s-a certat cu mine pentru niste chips-uri. am ajuns!
am chemat taxi. pentru ca cele 30 care se aflau in fata garii obor in momentul cand am ajuns noi au disparut in interval de 75 de secunde. am ajuns acasa!
si s-a sfarsit! a doua zi de dimineata, cand s-au intreptat foarte bucurosi si bronzati catre taramurile natale valcene...nu va mai povestesc cum au vomitat 2 juni din cei 4 in taxi in drum spre militari, ca a trebuit sa vina cineva de la rm valcea sa-i ia pentru ca nu mai suportau drumul cu autocarul si cum plecand la ora 9 din pantelimon nu iesisera din bucuresti nici macar la ora 15:00. detalii!
si-am fost la mare! sunt bronzata! am mancat numai prostii! am facut numai prostii! am traume!
ce sa mai?! o excursie reusita!

povestea de azi

la fel de participanta la concurs si cititoare de arhiblog va istorisi o alta seara a tinerelor domnisoare muncitoare, independente si ecologiste.
si anume o seara de duminica, in care neavand ce sa faca acasa(era prea racoare din cauza aerului conditionat/ nu era nimic interesant la televizor/ vroiau sa ia o gura de aer poluat, pardon curat) se decid( adica aleia mici, dar mai batrane, ii vine o idee cum ca vrea pufuleti, adica ii trebuie!! la modul imperativ!) sa mearga in parc. si uite cum fetele se cauta de bani prin portofele, se imbraca(pentru ca nu pot iesi in parc in pijamale-care la fetele cu pricina nu insumeaza multe articole vestimentare- nu datorita lipsei, ci datorita gradelor- atmosferice de data aceasta), se incalta(daca mai tineti minte procedeul detaliat intr-un post anterior...cam acelasi lucru se intampla de fiecare data cand iesim din casa...nu e vorba de fite!! noi suntem, doar, niste doamne! ;;) si ne respectam! pentru ca daca nu noi, atunci cine?!) si intr-un final, ies din casa.
iesite din scara blocului, cu pieptul in fata, nasul indreptat in directia NNV, trecem printre printesele(descrise intr-un alt post) care mai de care mai intepate, pardon dichisite, care vor, dar nu detin capacitatea de a se exprima verbal, in general, sa nu mai vorbim de apropouri inteligente si care cred, in inteligenta lor, ca sunt capabile sa ne distraga atentia de la preocupari mai interesante(pufuletii, in speta) cu niste vorbe, intentionate a fi "misto-uri" adresate noua?!.
la magazin...coada???!! la ora 00:21??? ne-am pus la coada. ne vine randul. intreb:"aveti pufuleti?", d-na:"stai sa vad daca au adus, ca nu mai era decat o punga sparta pe aici..", eu :(, gaseste intr-un final- cand deja eram descumpanita. imi revine pofta de viata si o intreb cat costa. d-na"6 mii". moment in care scot pumnul de marunti(la varianta aceasta faceam referire mai sus cand am mentionat ca "ne-am cautat prin portofele") si incep sa numar cate 5 mii, cate o mie, cate 1 ban, 5 bani. intre timp imi aduce d-na cele 5 pungi de pufuleti comandate pe care incep sa le plasez strategic printre picioare, la subrat, 2 in mana cu maruntii, una in gura si ii inmanez doamnei suma datorata. intre timp se cam lungise coada dupa noi. va dati seama cum arata o fetita de 24 de ani cu pantaloni de camuflaj, tricou& papuci kaki cu un zambet pana la ceafa(cauzat de vederea pufuletilor) care numara de zor la banuti... de alfel tinerii al caror rand urma la coada evident ca nu au avut ce sa afirme decat:"pufuleti?!". va mai dati seama ca sticla de cola am platit-o cu o hartie de 10 RON... asta ca sa completam scena.
dupa care ne-am indreptat catre parc(care trebuie sa specific ca era pustiu, adica in afara de noi, nici macar greierii nu cantau- se pregateau pentru serenadele dedicate mie, comunitarii aveau o treaba, nu stiu exact daca intre ei sau in alta parte etc.) unde, o data ajunse, ne-am ocupat bancuta de langa groapa cu nisip, din fata elefantelului si ne-am inceput barfa, pardon discutia(ca doar nu era sa stam mute si sa contemplam maretia si mirificitatea naturii).
si nu stam noi multa vreme ca apare un taran, pardon tanar care se scuza ca ne deranjeaza si ne intreaba daca poate sa ne tina companie, la care eu(evident, tot eu):"NU!" foarte raspicat, pentru ca mi s-a parut mie, dupa fata lui(se intampla de obicei sa citesc oamenii la prima vizionare) ca nu o sa inteleaga- evident ca nu a inteles, ceea ce a determinat o discutie de vreo 20 minute, in care eu i-am spus de vreo 74 de ori"NU!", "Ne deranjezi!", "Poti sa pleci, daca ai treaba!" si i-am sugerat ca am totusi o varsta(destul de inaintata) pentru a mai fi incantata de acest gen de agatamente(cred ca trebuia sa povestesc ieri aceasta intamplare)- in conditiile in care el a declarat ca noi, fetele obisnuite subiect al povestirii, parem de clasa a opta asa...INCREDIBIL!! ( ce pot sa spuna unii doar ca sa fie bagati in seama?!) si multe apropouri mai mult sau mai putin evidente cum ca ma incanta foarte tare ideea conform careia el pleaca, iar noi ramanem cu barfele, pardon povestirile noastre. el nici nu a bagat de seama, nici nu s-a simtit, ci doar a "obosit psihic", cum a declarat de altfel cand s-a suit inapoi pe bicicleta cu care venise in directia noastra(proasta bicicleta!!) si s-a indreptat intr-o directie in care nu eram noi- ceea ce mie, in momentul acela mi s-a parut o actiune foarte desteapta, pentru omul acela. om care nu parea ca isi foloseste celulele neuronale(probabil din cauza numarului redus al acestora erau intrebuintate indeosebi pentru actiunile de inspirat, expirat, miscarea ochilor si a mainilor, respectiv picioarelor), cu toate ca a folosit cateva cuvinte care m-au surprins(iesite din gura personajului cu pricina)- nu mi le mai aduc aminte cu exactitate, dar cred ca fusesera folosite pe parcursul stirilor de la 23:00.
oricum intre numaratul maruntilor la non-stop, " Pufuleti?!" si biciclistul inoportun cred ca seara noastra nu a fost deloc plictisitoare. mai ales in conditiile in care la intoarcere am facut pomana o punga de pufuleti unei fetite(fiica uneia din printese, a carui tata nu a putut sa se abtina cand am trecut pe langa ei/ele sa debiteze:" lasa tati, nu ai voie pufuleti la ora asta!"- replica la care nu aveai cum sa raspunzi decat cu pomana. oricata nesimtire cultivata cu grija 24 de ani ai fi nutrit la auzirea vorbelor respective).
si am ajuns acasa. obosite, evident! socate, inevitabil!

noi tactici de agatat

acesta se vrea o incercare de conformare cu cerintele lui visurat ,trebuie sa faca referire si la arhiblog si va incerca sa istoriseasca o seara ciudata a unor fete obisnuite.
evident ca aceste fete obisnuite nu intra in categoria de printese, dive, ci tinere domnisoare care muncesc pentru painea cea de toate zilele, si muncesc destul de greu pentru ca isi permit sa-si plateasca si chiria si cocktail-urile in club(nu beau bere decat la birt. la halba. ca doamnele finute).
aceste tinere domnisoare obisnuiesc sa mai iasa din casa, nu numai pentru a-si cumpara painea mai sus mentionata, ci si pentru a se culturaliza(a se minuna de marea gradina a Domnului si de cata prostie cu haine de fite exista pe pamant- nu voi generaliza la nivel de Bucuresti, pentru ca am avut ocazia sa ma plimb prin preafrumoasa Romanie si peste tot am intalnit acelasi grad de ...cultura) prin cluburi- o modalitate foarte practica de a pierde timp si bani- dar sa ne referim la acestia ca investitii pe termen lung/mediu in actionariatul variantei de toamna- iarna a clubului.
si ...merg fetele la club, intr-o sambata seara, dupa procesele si procedurile tipic feminine: binedispunerea- adica pregatirea, care dupa caz, implica ori un cocktail- champagne orange, ori un pahar(vreo 5) de vin, alb, sec, ori o corona( nu de fite, doar de gust), cate un dus, cele 45 de minute de alegere a costumatiei pentru vizita, cele 105 minute destinate ambalarii- imbalsamarea, imparfumarea, machiajul, coafura, imbracatul, incaltatul, cele 32 de minute destinate gasirii si chemarii unui taxi(la ora 00:45, sambata, la noi in cartier-cel mentionat in cateva post-uri anterioare...mai greu) si plecarea propriu zisa.
o data ajunse in club, inarmate cu cocktail-urile(platite, nu de pomana) isi gasesc un loc, mai nepopulat(adica cu 3,2 oameni pe mp, nu 5.1 = media pe suprafata) si incearca sa se simta bine asta pana cand incep sa apara pe langa ele tot felul de personaje, feminine si masculine, prima categorie in incercarea de a le modera avantul artistic, adica "a le lua fata", a doua categorie in incercarea, stupida si nefireasca de " a se baga in seama" folosindu-se de diferite texte sau pretexte, oferindu-le cocktail-uri sau alte bauturi cu cat mai mult alcool, in vederea obtinerii a??? ca nu stiu exact?!
introducerea fiind facuta va voi povesti in continuare despre piticu' adica un personaj de gen masculin, cu 17 cm mai scund decat mine(masuratoarea e facuta din ochi, aveam tocuri si eram sub influenta alcoolului- adica se poate sa existe o mica exagerare) care apare tocmai in momentul cand ma aflam intr-un schimb de sms-uri cu "prietenul"(de mentionat ca mesajele cu pricina intra in categoria licentioase) si incepe sa arunce cu laude, remarci, epitete si adjective ce vroiau, intr-o anumita masura sa ma flateze(cred!) la care eu foarte scurt si hotarat ii raspund ca am prieten, nu ma intereseaza. el, nimic! continua! in incercarea de a nu fi chiar nepoliticoasa i-am sugerat sa se care pentru ca spionii(=prieteniii lu' prietenul) sunt cu ochii pe mine. el, nimic! el: nu conteaza! daca nu e cu tine nu inseamna nimic! eu: te rog frumos, du-te!
moment in care primesc inca un mesaj de la "el"- cu titulatura porno! de-a dreptul! evident ca piticu' imi surprinde zambetul de satisfactie si curiozitatea il indeamna sa ma intrebe care este cauza. eu, crezand ca aceasta il va indeparta ii arat mesajul- care nu are alt efect decat incitarea piticului. INCREDIBIL!! aceasta actiune a mea l-a determinat pe pitic sa fie si mai insistent si mai enervant, iar pe mine sa fiu cel putin agresiva. nici pana in ziua de astazi nu am reusit sa inteleg cum poate un personaj respins verbal si fizic sa insiste??!! si sa insiste?! aceasta este o noua tactica nepatentata de agatat??
sa nu va mai povestesc cum si-a bagat botul de pitic libidinos in paharul meu, cand printesele stationate in perimetru i-au varsat si spart paharul. cum se freca de mine, intreprinzand ceva ritual de imperechere. cum m-a urmarit cand am plecat la brat cu varul cristian- a carei prietena abia s-a lasat convinsa- de catre prietenele ei care au avut ocazia sa ne vizioneze in calitatea de rude, care suntem!! pana la bar. cum l-am impins cand prietena mea intrase intr-un conflict verbalo-fizic cu o printesa, care nu a invatat sa mearga in picioare intr-un club aglomerat spre baie, pentru a se curata de lichidul seminal, pardon spumele de la gura. cum mutandu-ne la bar- ne-a gasit si se tot freca de scaune pentru ca eu ma sustrageam. sau il impingea tanara care ma insotea si nu a plecat decat in momentul in care, un barman, foarte dragut si serviabil de altfel, i-a spus sa plece, pe un ton nu tocmai prietenos.
sa inteleg ca asa se agata in contemporaneitate? sau sunt eu prea batrana si nu mai sunt la curent cu noile tactici dezvoltate intre timp? sau pur si simplu nu mai stiu sa apreciez eforturile saracilor baieti??
ca sa nu imi mai aduc aminte, la plecare, cand populatia clubului se rezuma la barmani, chelnerite si cateva personaje care au consumat cel putin aceeasi cantitate de substante mai mult sau mai putin alcoolice ca noi, daca nu chiar mai multa, se strangeau palcuri, palcuri, tineri si tinere, iar eu incercam sa o conving pe tanara cu care convietuiesc( printre altele) sa mergem acasa, dar... o impiedicau niste grade(din substantele dublu, triplu, quadruplu rafinat consumate) sa se ridice. cum niste personaje, foarte serviabile de altfel, se ofereau sa ne conduca acasa. sau... unul( ala creca era destept tare) ne-a intrebat daca mai avem bani de taxi(tinere, daca am avut bani sa investim in cocktail-uri, shot-uri si alte denumiri exotice pentru combinatii de alcool dublu, triplu, quadruplu rafinat in cantitatile care ne-au indus starea mai sus mentionata de euforie, fericire, beatitudine ce te face sa crezi ca nu mai avem bani de taxi???)...asta ca sa nu mi-l aduc aminte pe cel mai dragut, citez:" da-mi nr tau de telefon sa va sun daca ati ajuns acasa cu bine!"- va dati seama ca m-a convins! si m-a tinut de mana!! si atat era de afectat ca saracele de noi, care ne aflam cam b...inedispuse(vai!vai!), nu o sa ajungem acasa...la noi?!
astea sunt cateva din noile tactici de agatat! asta daca nu le cunosteati deja...

Ich folge einem Traum...

(adica urmez un vis) ceea ce nu pot sa spun despre multi oameni ca o fac...ceea ce(din nou) nu mi se pare un lucru normal, sau poate normalitatea mea este inca un vis pe care il urmez...
postul asta se vrea o constatare, o parere, probabil o alta aberatie de-a mea( a se vedea un post anterior in care ma minunam de mine, incetand s ama mai minunez de minunile intalnite zilnic in marea gradina a Domnului, zeitate invocata de multi, atestata in multe lucrari stiintifice, epice, lirice si dramatice, cap de afis in multe declaratii, injuraturi in special, figura centrala a catorva religii si motiv principal de declansare a catorva razboaie) dar simt nevoia sa ma exprim in acest sens si sa ma intreb ce s-a intamplat cu visele in general, si cu visele mele in particular... adica imi aduc aminte acum catva timp ca nu era noapte sa nu visez(vom discuta si despre visele aspiratii) si acum ma trezesc dimineata si nu am in cap decat ultimul gand dinainte sa inchid ochii, ceea ce pentru mine este un mare semnal de alarma. sunt atat de stresata, nu mai am bucurii, nu mai vreau nimic altceva de la viata incat sa nu ma mai pot bucura de vise, fie ele si cosmaruri?? asta inseamna maturizarea, evolutia, anii- plecarea viselor catre alte personaje mai interesante, mai putin banale, pentru care fiecare zi inseamna ceva senzational, nou in cutia cu nisip sau in parc, sau la gradinita/ scoala etc?? visele nu sunt pentru oameni mari? sau monstrul acela nemilos, realitatea le ucide cu sange rece o data ce ne ingropam in ea cu grijile si activitatile cotidiene?? sau nu e vorba decat de vointa?? dar a cui? a lui mos ene?
si in afara de visele astea, mai mult sau mai putin relizabile ce s-a intamplat cu visele, aspiratiile mele?? acum ceva vreme motivatia mea pentru ziua de maine erau visele mele, erau aspiratiile care le aveam...acum ma trezesc dimineata si fac totul mecanic: datul jos din pat, uitatul in oglinda, dusul, periuta, mersul catre munca, cafeaua, munca, sex..totul?? idealurile mele se rezuma la concediu, excursia anuala in grecia, petrecerea de ziua mea, petrecerea de revelion, intalnirile cu prietenii(si cand spun prieteni, vorbesc despre prieteni, nu despre cunostinte)?? atat de superficala si ignoranta am ajuns incat ma bucura si ma multumeasc aceste activitati absolut obisnuite si cotidiene??
ce s-a intamplat Anamaria cu tine?? ai crescut mare?? te-ai transormat sau te-ai pierdut in lume, printre lume...?!

astazi cuget

despre mine si actiunile mele aprobate sau nu de tradator, care este sfetnicul meu de incredere, care ma cearta si indruma totodata pe carari cat de cat indepartate de izvoarele prostiei mele cotidiene, lunare etc. . ma gandeam astazi cum reusesc intotdeuna sa nu reusesc sa fac ceea ce imi propun. de exemplu ma duc sa cumpar mancare si ajung acasa dupa 3 ore cu 20 de pungi pline cu orice altceva in afara de mancare in afara unor eventuale napolitane, care ar intra in categoria mai sus mentionata cu anumite mentiuni, sau trimit un sms intentionat clar si precis, care nu are nevoie de adnotari sau precizari si ajung la un sir de 43 de sms-uri primite ca reply si 2 telefoane de control, sau imi schimb jobul pentru a avansa in procesul de dezvoltare personal- profesionala si nu fac altceva decat sa stagnez, si multe ore in trafic si multe ore peste program... si multe, foarte multe alte exemple mai mult sau mai putin relevante.
cugetarea mea are in vedere totusi aceasta practica a mea, sau tendinta, sau talent sau...ce-o fi de a nu reusi sa-mi tin parerile, impulsurile, iesirile pentru mine, sau ingradite, restranse si le exprim verbal, in scris si cauzez evenimente tip cauza- efect la care nici nu m-am gandit ca ar fi capabile sa apara in urma actiunii intreprinse de mine.
ma minunez in fiecare zi de aceasta capacitate de actiune a mea transformatoare de lucruri, situatii, evenimente printr- o simpla propozitie, actiuni gandite indelung premergator intrprinderii lor propriuzise si analizate in detaliu si totusi nu reusesc sa imi explic cum sau in ce fel reusesc lucrurile sa ia acest tip de intorsaturi...si cum de, tocmai mie, celei mai pasnice si sociabile fiinte de pe planeta, mi se intampla sa reusesc sa activez un intreg arsenal de situatii care in mod normal, in practica cotidiana nu se succed intr-o maniera aleator- intamplatoare...
viata bate filmul!! in mod sigur viata mea bate si filmul si toate recordurile de prostie si alte calitati derivate si nu reusesc sa identific exact motivul, cauza acestui fapt in sine...o sa incep sa dau vina pe tata, mama, mama natura, genetica...pentru ca 3tor! deja a inceput sa innebuneasca treptat si sigur la aflarea pre sau post producere/ executie/ intreprindere a 90% dintre activitatile mele cotidiene... si cei cel mai covarsitor este ca niciodata nu reusesc sa ma invat minte. ori am eu capul tare( de olteanca :>) ori pragul ala e de pluta(lemn moale, de densitate mica), ori gena asta se ocupa si de procesul de stergere din memorie a rezultatelor anumitor actiuni de trecut, sau se ocupa de neinregistrarea lor in cazul unor rezultate nefavorabile, sau...
Nu te mai maturizezi Anamaria o data?? Nu ai de gand sa termini cu prostiile ??

adresat dlui Mircea Badea si

impotriva a ce a putut sa spuna aseara in emisiunea pe care o "prezida":
1. in ce oras, urbe, comunitate urbana sau cum vrei dumneata sa o mai numesti s-a auzit de masuri de genul interzicerii traficului la o anumita ora a unei anumite categorii de participanti la trafic, ma refer in continuare la vehicule( si, da! stiu despre normele referitoare la traficul tir-urilor)??
2. vorbesti de morti...oameni morti din cauza motociclistilor??? oare stii cati motociclisti mor in fiecare an(ca sa nu mai vorbim de faptul ca acest sport este unul sezonier- de asfalt uscat) din cauza oamenilor, adica a pietonilor/ soferilor care:" nu te-am vazut, frate!"- adevarata vorba, daca esti orb! un far inseamna o viata si nu stiu daca ai observat in trafic ca un motociclist se uita cel putin de doua ori in oglinda, de 2 ori in stanga si de 2 ori in dreapta inainte sa faca o manevra, pentru el este constient ca daca nu o face moare- pentru ca asta e mentalitatea romaneasca- tipica din trafic, fereste-te tu, ca celalalt sigur nu o va face!!
3. daca tot vorbesti de viteze, motoare("paraitoare" inchei citatul) la care toti au acces si dupa care mor "pitzipoancele" ia uita-te cat costa un motor(ziceai ca ai vazut tu, Dle Mircea Badea sau unul din prietenii dumneata ceva moped de 300 Euro???) din ala dupa care intoarce TOATA LUMEA capul, si care intr-un caz nefericit, dupa o insiruire logica de evenimente va implica un accident rezultat cu victime, a cui a fost vina(90% din cazuri nu este vina motociclistului) si daca vreunul s-a produs noaptea- perioada din zi pe care tu o propui pentru interzicerea traficului acestui tip de vehicule.
4.in aceeasi ordine de idei, ai fost atent, oare cati pusti de 18-20 de ani mor din cauza vitezei si a "respectarii regulilor de circulatie", in masini(ce-i drept cu minim 200CP) , cati morti, in ce conditii se soldeaza acele accidente si in ce perioade ale zilei?
5. acest punct se vrea a fi o rugaminte: uita-te in trafic si identifica min. 3 motociclisti care incalca regulile de circulatie(cele referitoare la viteza nu se aplica, deoarece, cu toate ca motoarele pot ajunge la viteze mai mari decat majoritatea vehiculelor participante la trafic, toata lumea le incalca)- adica acordare de prioritate, culorile de la semafor, coloane, depasiri etc.
6. acest punct se vrea a fi o atentionare: asa cum dumneata iti face placere practicand un sport, motociclistilor le place sa mearga pe doua roti, ca 80% dintre motociclisti detin si o masina, iar la traficul din Bucuresti(si imprejurimi) cred ca si dumneata ai fi preferat, in cateva cazuri sa ai o motocicleta(sau alt mijloc de deplasare, altul decat masina)- adica este putin mai practica si mai fiabila- astea ar fi doar cateva argumente contra parerii exprimate de dumneata cum ca motociclistii sufera de teribilism.
Atat...

inc-o zi.inc-o poveste.

continuand sirul povestirilor datorita http://www.visurat.ro/2008/06/26/sa-inceapa-jocurile/ va voi povesti astazi despre un vizitator de-al meu. sa nu va astepati la cine stie ce personaj dramatico-liric, zmeu, print pe cal alb, mafiot, erou mitico-epic etc. pentru ca este vorba doar de o insecta...de fapt nici nu stiu daca din categoria aceasta face parte...oricum este vorba de un greiere care s-a hotarat saptamana trecuta sa-mi faca serenade candva in jurul orelor 02:30 AM- in toiul noptii, ca sa nu avem dubii in legatura cu perioada... un personaj foarte dragut de altfel, daca tineti minte este chiar protagonistul unei rapsodii de toamna, un personaj pe cat de fragil si inofensiv, pe atat de enervant, cand dupa ce ai inchis aerul conditionat care ti-a mai potolit "pofta de viata" si transpiratia in aceeasi masura si ai reusit sa atipesti incepe sa-ti cante arii numai de el cunoscute, iar partea cea mai proasta e ca nu se mai termina si oricat de tare ti-ai dori sa-l dai afara(asta daca nu esti atat de agresiv si nervos incat sa-i iei viata, fir'ar masa a dr@&?! de insecta nevinovata) gaseste-l daca...stii unde sa-l cauti... si da-te jos din pat. si aprinde lumina. si cauta in directia din care ti se pare tie ca s-a auzit incantatoarea arie(pentru ca dl Greiere nu mai canta cand ai aprins lumina...parese ca arta e deranjata de manifestari tehnologice, cred ca si cosmice- pentru ca eu una nu am auzit greiere cantand ziua) si deschide geamul, da la o parte plasa de tantari- poate se simte nebagat in seama si pleaca catre ascultatori care ii si apreciaza eforturile artistice. si...NIMIC! tot acolo ramane si sta si canta si se opreste cand aprinzi lumina si porneste cand o stingi parca i-ai stimula creatia prin acest procedeu. pana cand renunti tu, sau incepi sa gasesti incantator acest personaj, incep sa-ti placa serenadele acestuia...sau oboseala te doboara si nu mai auzi pur si simplu ce se intampla in jurul tau...pana dimineata cand inainte sa-ti sune ceasul aceeasi arie iti rasuna ca in urma cu 3ore si iti bucura auzul cu fix 30 min inainte sa te trezesi, fix alea 30 de minute in care trebuia sa ti se termine visul, sau sa-ti plece grimasele de pe fata sau etc.
si-mi aduc aminte cu stupoare cand m-am trezit in prima dimineata in "noua casa", aceea din cartierul Pantelimon, mi-am deschis usa de la balcon si m-am pus in pat sa mai lenevesc putin si am auzit pasarele cantand si nu-mi venea sa cred...nici acum nu-mi vine sa cred cu cat tupeu, insecta asta imi invadeaza spatiul, intimitatea, somnul si nu in ultimul rand auzul si nici macar nu se arata la fata x( .
inca o data nu putem vorbi de nici o conluzie(poate:daca te prind, greiere, pilaf te fac!) ci de o stare de fapt si anume nimicnicia si neputinta noastra in fata fortelor naturii mama(asta ca sa fiu cat de cat in ton cu ceea ce se intampla in tara)...si la faptul ca oricat de dorim de tare un lucru exista o sansa de 50% sa nu ni se indeplineasca dorinta(tineti minte situatiile acelea cu win-win, loose-loose, win-loose, loose-win situations sau legile lui murphy sau experienta de viata proprie si personala)...asa ca tineti geamurle inchise sau, in cel mai fericit caz nu va mutati in locuri cu multa vegetatie, parcuri etc.- asta ca sa va asigurati cat de cat un somn linistit, daca nu odihnitor...

astazi o sa vorbim despre:

urmarind linia: http://www.visurat.ro/2008/06/26/sa-inceapa-jocurile, "vecinu' lu' vecinu' " aka chelie, un tanar foarte dragut(si la propriu si la figurat) a carei menire in viata nu stiu care este(foarte serios vorbind, nici el nu cred ca stie, cu toate ca are o varsta) si care, de fapt, este vecinul de la statia urmatoare(el a stat in blocul de vis-a-vis, dar s-a mutat intr-un alt bloc, o statie de 14 mai spre civilizatie)...ne povesteste el intr-o zi ca s-a gandit sa-si faca un polish la masina si unde sa o duca decat la un atelier de prin cartier, stia el de la un prieten etc. ... si se duce, vede cum sta treaba pe acolo si ii cere lu' shefu' de atelier sa-i spuna/ arate ce-o sa-i faca la masina si incepe omul sa-i explice ca o sa dea cu o pasta mai abraziva:"ca de'asta zic!", dupa care o sa-i dea cu un burete mai putin abraziv:"ca de'asta zic!", dupa care cu o pasta mai putin abraziva:"ca de'asta zic!" etc."ca de'asta zic!", dupa care il duce la mecanicul/ ucenicul care urma sa execute lucrarea care incepe sa dea cu pasta abraziva pe masina(intr-un loc, de proba:"DAA?!"), ca sa-i arate: "DAA?!", cum o sa iasa:"DAA?!" si dupa cu buretele:"DAA?!"...etc. "DAA?!"
intamplarea a fost oricum mult mai amuzanta la fata locului si deja acum este cam rasuflata transmisa mai departe, si de mine, si in scris..."ca de'asta zic!"
personajul principal, chelie, in speta, care este un om obisnuit, putin peste medie, intalnit in cartierul despre care am mai vorbit in cateva randuri(nu vreau sa-l laud prea tare pentru ca exista posibilitatea sa citeasca si el acest post) era nu uimit sau contrariat de incultura si blocajul personajelor respective pe cele doua expresii enuntate..."ca de'asta zic!" "DAA?!" era marcat de-a dreptul, avea deja sechele, in sensul ca cele doua expresii le preluase involuntar in vorbirea curenta" ca de'asta zic!", iar povestirea o relata fiecarui personaj cunoscut "ca de'asta zic!", cu aceeasi stupoare si in aceeasi stare de soc indusa de conversatia cu cele doua personaje "DAA?!". probabil socul a fost si mai mare in momentul in care si-a recuperat masina, iar operatiunea datorita careia a fost nevoit sa intre in contact cu acesti domni a iesit destul de bine sau, ma rog, asa cum era de asteptat("si-a meritat cei 80 de euro"- inchei citatul) "ca de'asta zic!", in ciuda inculturii constatate.
ca si in celalate povestiri nu cred ca avem o concluzie, ci doar o stare de fapt:"Meseria e bratara de aur!"- MARE vorba din batrani. adica atata timp cat stii sa faci o treaba, bine, poti sa taci din gura linistit ca e de bine...asta pana nu vine cate un destept ca Dl Chelie sa te intrebe ce faci tu acolo, ca trebuie el sa vada ce faci tu acolo, pentru este absolut imperativ pentru existenta lui sa ia parte la procesele/ etapele de desfasurare a muncii tale, pentru ca nu poate sa doarma noaptea daca nu stie ce ai facut tu acolo "ca de'asta zic!" "DAA?!"
"ca de'asta zic!"

episodul 2:

continuam azi, conform cu regulile "competitiei" initiate pe: http://www.visurat.ro/2008/06/26/sa-inceapa-jocurile
asta insemna ca astazi trebuie sa va relatez alta" intamplare"...si anume, generalizand http://www.hi5.com/friend/photos/displayPhotoUser.do?photoId=1564179676&ownerId=89894288&albumId=179953896(unde o sa va rog sa observati descrierea si unul din comentarii) de unde concluzia:" fatah!!esti varza, fatah!!"- inchei citatul, courtnesy Mondenii...
as vrea si eu sa inteleg cum e posibil ca o persoana ce se vrea educata, cu toate ca banii parintilor nu pot cumpara decat haine, accesorii, masini, telefoane, fitze etc. dar nu si carti, un bilet la teatru etc. ... sa admita "un misto" mult prea evident si sarcastico-cinic la adresa ei si sa-l si lase public... fatah!! esti varza, fatah!!! mari vorbe!!(nu-mi vine sa cred nici mie ce am spus, dar realitatea penibila a lumii in care traim cu toti, realitatea aceea sociala, cu oameni, stiti voi, contemporaneitatea!! ma obliga sa citez una din cele mai covarsitoare minti, geniale ar putea declara anumite personaje mondene, Simona Senzual, al carui barbat ideal este... un domn care sa-i ofere siguranta... eee, stiti voi!! financiara??
deci, Zuza_2008:"fatah!! vezi k diseara mergem la bamboo, k la turabo nu-mi place :>"
Kissuletz_dulce_4u:" da fatah!! sa-mi dai si mie bluza aia a ta, aia fatah care merge cu oja mea..."
Zuza_2008:"care fatah??"
Kissuletz_dulce_4u:"aia fatah, ciclam"
Zuza_2008:"bine fatah! hai vb m inklo k ma duc la pedi ;;)"
Kissuletz_dulce_4u:" da fatah!! ce dive o sa fim ;;)"
nu mai pot sa continui, pentru ca imi este absolut imposibil sa-mi imaginez ca un om, din specia homo sapiens poate sa conceapa astfel de activitati/actiuni...ce-or fi ele?!
totusi, in fiecare seara cand dau sa intru in scare blocului, mentionat intr-o povestire anterioara, ma impiedic de asemenea personaje, denumite cu majoritate de voturi"printese", care mai de care mai aranjate, machiate, imparfumate, coafate, manichiuri care mai decare mai colorate, vestimentatii care literalmente iti iau ochii si ca design si care trend si ca culoare(a se intelege sensul peiorativ si intentionat al cacofoniei) pentru a sta in fata blocului si a: EXACT! manca seminte, eventual si cate o inghetata, dar aia numai in ziua de salariu...al parintilor, evident!
este realitatea asta atat de evidenta si normala, incat imi precede mie limitele perceptiei? sunt eu atat de anormala si lumea in care traiesc eu, de cativa ani este atat de depasita de valorile contemporane? sau astea sunt doar cuvinte?? prea mari pentru ??
am totusi o rugaminte...daca exista cineva care poate sa-mi deschida ochii sau mintea...sa pot si eu sa inteleg macar ce se petrece in jurul meu...sau singura solutie pentru mine este Balaceanca(mentionat la fel de epopeic, intr-unul din hit-urile aceleasi trupe binecunoscute autohtone, ale carei melodii, cel putin ritmice si melodioase le ascult cu binevointa si placere in drumul de la soseaua pe care circula tramvaiul 14-despre care am vorbit cu alta ocazie, pana la aleea pe care este situat apartamentul inchiriat din blocul in care locuiesc)...
intrebarea mea este: e mai bine sa fi emo sau printesa(diva, zuza etc.)?


PS: eu ma autoaleg!

cica povestire...

intrand in spiritul concursului lui visurat vreau sa va povestesc si eu cate una'alta ;;)...adica cotidiene, auzite, intamplate mie in drumul spre casa inchiriata din preaminunatul si nu mai putin, faimosul cartier Pantelimon :D
sa incepem, dara:
intr-o seara, in jurul orelor 20, tinandu-ma inversunat de una din barile de sustinere din tramvaiul 14- cred ca il cunoaste toata lumea(si nu numai datorita evocarii epopeice intr-unul din hiturile BUG Mafia) aud(din greseala si fara intentie, evident) cum o tanara domnisoara(ca sa va fac un portret succint: 82.3kg, 1.67m, brunet violet, jeans "europa", tricou "dragonul rosu"- branduri la mare cautare in cartierul mai sus mentionat, dar sa stiti ca ocazional se mai intrezaresc si terranova, kenvelo sau ilotti- in anumite perioade sezoniere, in speta la sfarsitul verii si al iernii, lichidari de stocuri etc.- accesorii nenumarate de culoare si origine necunoscute de mine)ii povestea unei alte domnisoare(acelasi portret, cu mentiunea ca aceasta tanara domnisoara era blonda. platinata.) cum in ziua respectiva ii venise 1'(unu' adica) batut(=vatamare corporala) de nevasta si socrul acestuia cu o seara inainte datorita faptului ca intarziase acasa. trebuie indicate cateva mentiuni- auzite pe parcursul acelesi discutii intre cele 2 tinere domnisoare, si anume: ora tarzie la care ajunsese domnul vatamat acasa era ora 21.00, domnul subiect principal al discutiei se afla in proces de divort cu doamna care i-a pricinuit vatamarea, pe motiv de violenta casnica, iar tanara domnisoara care povestea lucra la ceva clinca/ spital- nu am reusit sa deslusesc care din firul povestirii si nici functia pe care o ocupa.
nu cred ca exista o concluzie la aceasta povestire ci mai mult o minunare la faptele intamplate domnului respectiv: MARE TI-E GRADINA, DOAMNE! cat de prost sa si fi, sau cat de mult sa iubesti o femeie ca sa ii permiti sa te loveasca?! sau mai bine : UNDE s-a vazut, in ROMANIA, sot batut(=vatamat corporal) de nevasta???si peste toate astea sa te mai si povesteasca, o..."tanara domnisoara" prin tramvai...
ce-am fost?! si...ce-am ajuns?!!
sau, mai bine!! mare vorba, spusa de un mare om(si la propriu si la figurat): Oameni suntem!!Porci mancam!!(sper ca intelege toata lumea sensul figurat al expresiei)
Va continua...(voba filmului :)) )
apropos!! http://www.visurat.ro/2008/06/26/sa-inceapa-jocurile/

so let me tell u about...

3tor!! aka pop, one of my very best friends...care a fost, este si va fi intotdeauna un mare tradator!!bine intentionat, ce-i drept, dar caruia ii lipsesc anumite virtuti precum rabdarea, pacea launtrica si calmul(nu intotdeuana, evident), dar care compenseaza intotdeauna cu logica, statut(si prin aceasta ma refer la dimensiuni- inaltime, greutate etc) si generozitate... there u have him!!(don't enjoy 2 much, 'cause he is taken :P)