Ich folge einem Traum...

(adica urmez un vis) ceea ce nu pot sa spun despre multi oameni ca o fac...ceea ce(din nou) nu mi se pare un lucru normal, sau poate normalitatea mea este inca un vis pe care il urmez...
postul asta se vrea o constatare, o parere, probabil o alta aberatie de-a mea( a se vedea un post anterior in care ma minunam de mine, incetand s ama mai minunez de minunile intalnite zilnic in marea gradina a Domnului, zeitate invocata de multi, atestata in multe lucrari stiintifice, epice, lirice si dramatice, cap de afis in multe declaratii, injuraturi in special, figura centrala a catorva religii si motiv principal de declansare a catorva razboaie) dar simt nevoia sa ma exprim in acest sens si sa ma intreb ce s-a intamplat cu visele in general, si cu visele mele in particular... adica imi aduc aminte acum catva timp ca nu era noapte sa nu visez(vom discuta si despre visele aspiratii) si acum ma trezesc dimineata si nu am in cap decat ultimul gand dinainte sa inchid ochii, ceea ce pentru mine este un mare semnal de alarma. sunt atat de stresata, nu mai am bucurii, nu mai vreau nimic altceva de la viata incat sa nu ma mai pot bucura de vise, fie ele si cosmaruri?? asta inseamna maturizarea, evolutia, anii- plecarea viselor catre alte personaje mai interesante, mai putin banale, pentru care fiecare zi inseamna ceva senzational, nou in cutia cu nisip sau in parc, sau la gradinita/ scoala etc?? visele nu sunt pentru oameni mari? sau monstrul acela nemilos, realitatea le ucide cu sange rece o data ce ne ingropam in ea cu grijile si activitatile cotidiene?? sau nu e vorba decat de vointa?? dar a cui? a lui mos ene?
si in afara de visele astea, mai mult sau mai putin relizabile ce s-a intamplat cu visele, aspiratiile mele?? acum ceva vreme motivatia mea pentru ziua de maine erau visele mele, erau aspiratiile care le aveam...acum ma trezesc dimineata si fac totul mecanic: datul jos din pat, uitatul in oglinda, dusul, periuta, mersul catre munca, cafeaua, munca, sex..totul?? idealurile mele se rezuma la concediu, excursia anuala in grecia, petrecerea de ziua mea, petrecerea de revelion, intalnirile cu prietenii(si cand spun prieteni, vorbesc despre prieteni, nu despre cunostinte)?? atat de superficala si ignoranta am ajuns incat ma bucura si ma multumeasc aceste activitati absolut obisnuite si cotidiene??
ce s-a intamplat Anamaria cu tine?? ai crescut mare?? te-ai transormat sau te-ai pierdut in lume, printre lume...?!