povestea de azi

la fel de participanta la concurs si cititoare de arhiblog va istorisi o alta seara a tinerelor domnisoare muncitoare, independente si ecologiste.
si anume o seara de duminica, in care neavand ce sa faca acasa(era prea racoare din cauza aerului conditionat/ nu era nimic interesant la televizor/ vroiau sa ia o gura de aer poluat, pardon curat) se decid( adica aleia mici, dar mai batrane, ii vine o idee cum ca vrea pufuleti, adica ii trebuie!! la modul imperativ!) sa mearga in parc. si uite cum fetele se cauta de bani prin portofele, se imbraca(pentru ca nu pot iesi in parc in pijamale-care la fetele cu pricina nu insumeaza multe articole vestimentare- nu datorita lipsei, ci datorita gradelor- atmosferice de data aceasta), se incalta(daca mai tineti minte procedeul detaliat intr-un post anterior...cam acelasi lucru se intampla de fiecare data cand iesim din casa...nu e vorba de fite!! noi suntem, doar, niste doamne! ;;) si ne respectam! pentru ca daca nu noi, atunci cine?!) si intr-un final, ies din casa.
iesite din scara blocului, cu pieptul in fata, nasul indreptat in directia NNV, trecem printre printesele(descrise intr-un alt post) care mai de care mai intepate, pardon dichisite, care vor, dar nu detin capacitatea de a se exprima verbal, in general, sa nu mai vorbim de apropouri inteligente si care cred, in inteligenta lor, ca sunt capabile sa ne distraga atentia de la preocupari mai interesante(pufuletii, in speta) cu niste vorbe, intentionate a fi "misto-uri" adresate noua?!.
la magazin...coada???!! la ora 00:21??? ne-am pus la coada. ne vine randul. intreb:"aveti pufuleti?", d-na:"stai sa vad daca au adus, ca nu mai era decat o punga sparta pe aici..", eu :(, gaseste intr-un final- cand deja eram descumpanita. imi revine pofta de viata si o intreb cat costa. d-na"6 mii". moment in care scot pumnul de marunti(la varianta aceasta faceam referire mai sus cand am mentionat ca "ne-am cautat prin portofele") si incep sa numar cate 5 mii, cate o mie, cate 1 ban, 5 bani. intre timp imi aduce d-na cele 5 pungi de pufuleti comandate pe care incep sa le plasez strategic printre picioare, la subrat, 2 in mana cu maruntii, una in gura si ii inmanez doamnei suma datorata. intre timp se cam lungise coada dupa noi. va dati seama cum arata o fetita de 24 de ani cu pantaloni de camuflaj, tricou& papuci kaki cu un zambet pana la ceafa(cauzat de vederea pufuletilor) care numara de zor la banuti... de alfel tinerii al caror rand urma la coada evident ca nu au avut ce sa afirme decat:"pufuleti?!". va mai dati seama ca sticla de cola am platit-o cu o hartie de 10 RON... asta ca sa completam scena.
dupa care ne-am indreptat catre parc(care trebuie sa specific ca era pustiu, adica in afara de noi, nici macar greierii nu cantau- se pregateau pentru serenadele dedicate mie, comunitarii aveau o treaba, nu stiu exact daca intre ei sau in alta parte etc.) unde, o data ajunse, ne-am ocupat bancuta de langa groapa cu nisip, din fata elefantelului si ne-am inceput barfa, pardon discutia(ca doar nu era sa stam mute si sa contemplam maretia si mirificitatea naturii).
si nu stam noi multa vreme ca apare un taran, pardon tanar care se scuza ca ne deranjeaza si ne intreaba daca poate sa ne tina companie, la care eu(evident, tot eu):"NU!" foarte raspicat, pentru ca mi s-a parut mie, dupa fata lui(se intampla de obicei sa citesc oamenii la prima vizionare) ca nu o sa inteleaga- evident ca nu a inteles, ceea ce a determinat o discutie de vreo 20 minute, in care eu i-am spus de vreo 74 de ori"NU!", "Ne deranjezi!", "Poti sa pleci, daca ai treaba!" si i-am sugerat ca am totusi o varsta(destul de inaintata) pentru a mai fi incantata de acest gen de agatamente(cred ca trebuia sa povestesc ieri aceasta intamplare)- in conditiile in care el a declarat ca noi, fetele obisnuite subiect al povestirii, parem de clasa a opta asa...INCREDIBIL!! ( ce pot sa spuna unii doar ca sa fie bagati in seama?!) si multe apropouri mai mult sau mai putin evidente cum ca ma incanta foarte tare ideea conform careia el pleaca, iar noi ramanem cu barfele, pardon povestirile noastre. el nici nu a bagat de seama, nici nu s-a simtit, ci doar a "obosit psihic", cum a declarat de altfel cand s-a suit inapoi pe bicicleta cu care venise in directia noastra(proasta bicicleta!!) si s-a indreptat intr-o directie in care nu eram noi- ceea ce mie, in momentul acela mi s-a parut o actiune foarte desteapta, pentru omul acela. om care nu parea ca isi foloseste celulele neuronale(probabil din cauza numarului redus al acestora erau intrebuintate indeosebi pentru actiunile de inspirat, expirat, miscarea ochilor si a mainilor, respectiv picioarelor), cu toate ca a folosit cateva cuvinte care m-au surprins(iesite din gura personajului cu pricina)- nu mi le mai aduc aminte cu exactitate, dar cred ca fusesera folosite pe parcursul stirilor de la 23:00.
oricum intre numaratul maruntilor la non-stop, " Pufuleti?!" si biciclistul inoportun cred ca seara noastra nu a fost deloc plictisitoare. mai ales in conditiile in care la intoarcere am facut pomana o punga de pufuleti unei fetite(fiica uneia din printese, a carui tata nu a putut sa se abtina cand am trecut pe langa ei/ele sa debiteze:" lasa tati, nu ai voie pufuleti la ora asta!"- replica la care nu aveai cum sa raspunzi decat cu pomana. oricata nesimtire cultivata cu grija 24 de ani ai fi nutrit la auzirea vorbelor respective).
si am ajuns acasa. obosite, evident! socate, inevitabil!