vineri, 10 iulie 2009

cica leapsa :)


din cauza unor activitati de-ale mele cotidiene am gasit asta si trebuie sa particip si eu in mod imperativ pentru ca am de povestit atatea lucruri despre cel mai frumos loc: inima Gorjului:
locul unde s-a nascut un mare om( in afara de mine, evident) si locul unde s-au desfasurat atatea evenimente istorice precum scanteia organizatorica ce a demarata inceputul revolutiei de la 1821 de catre Tudor Vladimirescu. Locurile pe care le vedeti in poze sunt Pestisani, Hobita si Tismana,
locuri de munte unde gasiti peisaje spectaculoase cu casacade si vartejuri, dar si pajisti simple umbrite de salcami batrani ascunse intre coline si drumuri serpuitoare.
In general este un peisaj de munte, dar daca vrei putina balaceala sunt 3 rauri pe o raza de 10 kilometri fiecare cu peisajul si cursul sau, fiecare mai rau, sau mai bland, mai adanc sau mai reped.

mie personal imi plac peisajele intime, dure, neprihanite, spectaculaose...adica ce am in backyard-ul bunicii mele :), caci locatia cu pricina pentru mine inseamna o parte din suflet, una de viata, prieteni, experiente, sa nu vorbim de mancare buna si branza de vaca si laptele nefiert baut seara dupa o zi de cules mure, sau porumbii copti din iulie sau negreala degetelor de la nicile abia crescute. cred ca as putea vorbi luni de zile despre locatia cu pricina, dar trebuie sa mergeti sa traiti, macar un weekend acolo(ca aveti unde) si nu o sa va plictisiti, nu o sa muriti de foame si o sa vedeti cel putin peisaje frumoase, daca nu o intreaga istorie din munte, pe drumul raului pana in campie. iar oamenii... atatea povesti, atatea tuici si atatea feluri de mancare....
PS: sa cereti si o cana de lapte proaspat!

joi, 7 mai 2009

ea femeia...ei barbati!!

acum cateva zile, in drumul meu spre munca am asistat la un mini accident- fara victime, in locul in care am fost martora celor mai multe accidente de circulatie din viata mea- sensul giratoriu de la lukoil dna ghica, fara sa iau parte decat vizual la evenimente. acesta, ultimul la care am participat vizual, mi s-a parut unul demn de relatat pentru ca a fost foarte comic si absolut tipic romanesc...in sensul ca evenimentul in sine s-a desfasurat, parca, conform unui scenariu invatat pe de rost de catre participanti. adica ea, femeia nu pune frana la timp din cauza unor activitati, tipic femeiesti: rimelat, rujat, parfumat- banuiesc eu?!- poate ca realitatea este cu totul alta si masina domnisoarei avea franele mai slabe- si a intrat intr-un logan papuc, care la randul lui a tamponat, deloc usor! un renault clio symbol. cea mai avariata evident ca a fost vinovata, ceilati doi avand in ordinea participarii la ambuscada: loganul luneta sparta si bara spate destul de avariata, iar renaultul portbagajul si balamalele de la portbagaj indoit, respectiv rupte(cred ca ar trebui sa ma fac agent constatator de asigurari daca am observat atatea din cateva priviri si de la 4 benzi departare ;;) ).
evident ca cele 3 personaje ale situatiei relatate faceau parte, fiecare, din alta categorie profesionala si de varsta, iar cei avariati erau de gen masculin. am facut acesta precizare pentru a se stabili din start imposibilitatea inceperii unui dialog in parametri comuni intre victime si vinovata. soferul renault-ului s-a dat jos din masina, si-a luat sacoul pe el- evident dintr-un exces de profesie, dimineata fiind, domnul se indrepta spre serviciu - banuiesc ca acest gest intra in categoria de reflexe. domnul din logan nu contenea sa-si aranjeze freza putin cam netunsa si carunta, din nou probail ca vorbim de un gest reflex, deoarece nu se producea decat cand respectivul ajungea in partea din spate a masinii sale cam avariate. tanara...mh!! tanara in mod evident va puteti imagina primul lucru pe care l-a facut, fara sa se dea jos din masina: o medie de 2,3 apeluri catre frate, prieten, amici de gen masculin pe care i-a chemat in ajutor si care au si aparut in scurt timp. simtindu-se mai in putere si crescand-i, probabil glicemia stiind ca intaririle sunt pe drum, a iesit din masina si a estimat din priviri pagubele produse, dupa care a incercat un dialog cu victimele, dar fara un rezultat satisfacator, asa ca a preferat sa se retraga pe marginea trotuarului si sa isi continue instiintarile telefonice.
in scurt timp au aparut intaririle tinerei- 3 tineri, imbracati la costum: tanarul nr 1- costum negru cu dungi albe, camasa roz standard, cravata contrastanta, tanarul nr 2- costum gri pal, camasa roz standard plus, cravata contrastanta, tanarul nr 3- costum maro ciocolata, camasa roz standard minus, fara cravata... toti cu portofelul si telefoanele(personal si de firma) in mana ca sa nu sifoneze buzunarele pantalonilor, deci a la carte- banuiesc eu ca ceva vanzatori de masini si banuiesc acest lucru datorita glumitelor ulterioare facute pe marginea situatiei precum si datorita masinii cu care au aparut- o honda accord cu numere hda ceva... tineri care au inceput un dialog cu victimele in termeni comuni, barbatesti. s-au facut estimarile, s-a stabilit un plan de bataie, dupa care au purces la indepartarea masinii inculpatei din mijlocul strazii unde fusese abandonata- in 2 timpi si 3 manevre masina a fost adusa pe trotuar. nu-i asa ca va ganditi daca tanara a participat la aceasta actiune? ei bine, a participat, cu o manuta tinand telefonul la ureche si cu cealata impingand de zor alaturi de baieti masina in amonte- curba in care s-a petrecut accidentul fiind de asa natura. evident ca ea chiar s-a straduit sa participe cot la cot cu baieti...i.
tot intre timp au aparut doamnele de la romprest si au indepartat de pe carosabil probele- geamurile sparte si plasticele rupte.
banuiesc ca va dati seama cam pe ce grafic temporal s-au petrecut toate aceste evenimente. de aceea nu mai trebuie sa mentionez ca dupa vreo 33 de minute de asteptare, domnul cu sacoul si-a luat inima in dinti a intors masina si, banuiesc eu, s-a dus inspre centrul acela de la reinvierii de declarare a accidentelor, tanara si domnul carunt fiind mai avariati si probabil cu un program mai lejer au ramas sa astepte echipajul de politie somat, insarcinat sa constate fapta si sa imparta amenzile si dovezile de accident, circulatie si reparare a autovehiculelor.
intamplator la scurt timp m-am carat si eu catre munca pentru ca a reusit sa ajunga autobuzul 167, care circula dupa ratiuni temporale doar de el stiute, asta ca sa nu invocam oaresce reguli de circulatie de respectat de catre conducatorii de vehicule de calatori.
concluzia?! fetelor daca avariati masini de fete duceti-le la o cafea pana vine politia, daca e cu barbati, chemati-va barbatii ca e cu service-uri, asigurari, injuraturi :-s

marți, 7 aprilie 2009

pe vreme de "criza"

unii ne lasa sa visam...la lucruri frumoase...pentru mine unul dintre ele este Barcelona, pentru ca numai din auzite Barcelona genereaza un vis. cultura, constructiile, sagrada, strazile, plaja, portul sunt niste lucruri pe care vrei sa le vezi doar o data in viata, pentru ca doar de atat ai timp. ai mai vrei sa vezi si Johanesburg si Toronto si Sidney, poate chiar Hong Kong, dar destinatiile acelea sunt prea solicitante- atat finaciar, cat si temporal si spatial. Barcelona este un vis pentru ca iti ofera o lectie de viata in sensul in care acolo poti sa descoperi o cultura, pot sa descoperi o istorie, poti sa te descoperi pe tine. eu vreau sa vad Barcelona!! dar incerc de atata timp sa mai strang niste bani si inca niste bani, si nu reusesc sa am si timpul fizic necesar pentru macar o "fuga" in orasul despre care am auzit numai laude si pe care l-am vazut numai in ipostaze impunatoare, impresionante demne de un vis. imi este greu sa exprim in cuvinte ce imi inspira mie Barcelona, pentru ca este singurul oras european pe care vreau in mod imperativ sa-l cunosc. cred ca daca as ajunge acolo, m-as intoarce macar inca o data, pentru ca sunt convinsa ca atractiile turistice nu sunt singurele cuvintepe care le are de spus... pentru ca Barcelona genereaza pe google 235 de milioane de pagini cu articole si 15 milioane de imagini si as vrea sa ma bucur si eu de privelistile si povestirile alea cu ochii si cu sufletul meu.

marți, 17 martie 2009

ce inseamna HR in Romania?

de dimineata am primit un mail, gen newsletter de la bestjobs.ro la care m-am abonat sa-mi aduca la cunostinta de existenta de noi joburi potrivite mie, ca potential candidat si tot acolo, am descoperit un topic pe forum, foarte interesant si dezbatut de altfel, al carui titlu este: "conteaza diplomele in Romania?" initiat de o doamna destul de citita, dupa diplome, dar si dupa exprimare a carei introspectie este una foarte la obiect. evident ca au inceput dezbaterile si judecarile si punerile la zid, pentru ca, pare-se, in Romania autoexemplul si experienta proprie sunt cele mai bune contraargumente. printre raspunsurile la topic se aflau unele mai pertinente, altele mai idioate, deh! fiecare cu ce poate... dar cel mai interesant mi s-a parut cel al unei "doamne" de HR care, din experienta sa ne-a impartasit tuturor ca greseala doamnei care punea titlul topicului este lipsa experientei si ca inaintea, sau in momentul studiilor- foarte multe de atfel- sunt convinsa ca mult mai multe ca volum si consistenta comparativ cu ale "doamnei" de HR nu sunt "la cautare" pe piata de munca si chiar avea si o referinta legata de ce intreprinsese autoarea topicului pana la acea varsta inaintata pe care o detine- mi se pare ca doamna de HR nu stie ce defineste un om, prin natura sa umana...idealurile- uitate de multi si stindarde introspective ale ratiunii altora.
oare ce inseamna HR in Romania? sa gasesti un om pentru un job? sa intervievezi niste oameni si sa-l gasesti pe cel mai bun dintre ei? pe cel mai bun la ce? care ce stie sa faca? care ce a facut pana in momentul in care il angajezi tu, mare evaluator, inspector de Resurse Umane? ce ti-a spus de te-a impresionat atat de tare? ti-a recitat aceeasi poezie pe care o scrii tu sau o citesti in fiecare zi in evaluarile trimestriale/ sondajele de satisfactie a angajatului pe care le "intocmesti" tu? a spus poezia la fel ca tine, cu aceeasi ardoare si convingere pe care ai avut-o tu acum 3-5 ani cand ai avut tu interviul in urma caruia te-ai angajat la aceasta firma pentru care acum iei decizii ca angajator?ce inseamna un job de resurse umane ca description?! sa te uiti pe niste recomandari si sa asculti aceleasi raspunsuri la intrebarile tale pe parcursul tuturor celor 79 de interviuri pe care le ai intr-o zi/ saptamana/ luna?
asa se gasesc/ dau joburile in Romania? asta inseamna alocare de resurse pentru forta de munca? invatatul, respectiv recitatul de poezii, adica raspunsurile la intrebarile etern valabile si uzuale ale interviurilor de angajare? sau inseamna gasirea- in acea ora alocata interviului a calitatilor, defectelor persoanei, a capacitatilor intelectuale ale acestuia, alocarea unui anumit gen de intrebari care sa iti dezvaluie natura/ personalitatea acelui om, pentru ca, in continuare, in munca ta de specialist HR sa identifici persoana cea mai potrivita pentru job-ul pentru care cauti? "ce fel de om iti trebuie", " ce stie sa faca acel om", "poate sa-mi demonstreze ca chiar daca a aplicat intr-o doara la acest job va fi in stare sa invete, sau sa se descurce", "va fi un bun colaborator", " este un team player" sunt intrebari pe care si le pune un HR in timpul, inaintea sau dupa interviuri?? va spun eu, si altii in situatia mea ca NU! si foarte hotarat! pentru ca oamenii de HR, cu toate ca ,poate au capacitatea de a analiza un om, cu toate ca poate au training-ul necesar sa poata sa defineasca o personalitate, un caracter, nu o fac, pentru ca , este mai usor si ma relaxant sa auzi o poezie decat sa asculti o intrebare pertinenta, sau o alta parere decat una proprie... pentru ca nu ai nevoie de oameni care se dezvolta si care cresc si care evolueaza! ai nevoie de turma! ai nevoie de analiza textului poeziei si de oameni care invata poeziile cu verva si intonatie! dar , de fapt, cred ca asta vrei...
asta inseamna HR, de fapt...?!
sau HR inseamna omul potrivit ales pentru job-ul care i se potriveste?! omul care invata, omul care stie, omul care se implica, omul care are idei, omul ale carui obiective scrise pe hartie i le identifici in practica in fiecare zi, omul ale carui caracteristici, fie ele si negative, fie ele in antagonie cu valorile firmei duce munca pana la capat, omul care stie sa-si aloce resursele personale si pe cele ale echipei, omul care isi vede de treaba, omul care stie si vrea sa creasca in fiecare zi, personal, profesional, ierarhic, financiar, omul care stie sa dea un raspuns inteligent si stie sa analizeze o situatie atat subiectiv, cat si obiectiv, omul care stie sa atribuie informatiile potrivite actiunilor specifice si omul ale carui servicii/resurse aduc plus valoare de persoana, nu de grup. oare un astfel de om ar fi acceptat ca si candidat potrivit/ ideal pentru un job?
raspunsul este: IN ROMANIA?! NU! INTOTDEAUNA!
de ce? :pentru ca in Romania totul este comert, economie de piata, inclusiv domeniul/ ramura de HR!

marți, 10 martie 2009

cea mai amuzanta povestire care are ca personaj central “Usa“

de fapt povestirea mea are ca personaj principal lipsa usilor.
acum aproximativ un an traiam intr-o casa care nu avea usi, pentru ca noi ne-am mutat in ea cand era pe terminate si fiind un grupulet de fetite nu prea ne-a deranjat lipsa usilor, care, dealtfel, ar fi trebuit sa fie montate dupa 2 saptamani dupa ce casa a intrat in "posesia" noastra, dar au fost montate dupa 3 luni, intr-o perioada cand ramasesem fara caldura, dar acea istorisire este subiectul unei alte relatari. cred ca ar mai trebui sa specific faptul ca la intrare aveam usa, doar la dormitoare si la baie nu aveam, adica orice simteam nevoia sa facem, voit sau nu aveam spectatori...bine ca erau de-ai casei si ca oltence fiind, avem obrazul gros...
sa va explic, in vorbe si structura casei, ca sa intelegeti oarecum cam cat si in ce fel ne afecta lipsa usilor. la intrarea in casa era un hol, destul de mare din care se intra in camera mea, imediat in stanga, fix in fara era bucataria, la dreapta era livingul- acestea 2 nu aveau usi din proiectare, putin mai sus la stanga se continua cu un hol a carui terminatie era baia- care baie, fara usa permitea vizionarea programelor televizate deoarece era paralela cu livingul, iar imediat langa baie in dreapta era inca un dormitor.
imaginati-va oameni venind in vizita si avand la un moment dat o nevoie fiziologica si cam care erau optiunile pentru a-si rezolva/ satisface aceste nevoi. sau imaginati-va pe una din fete, nu specificam care, avand o problema legata de digestie/constipatie/ balonare...ideea e ca in momentele cu musafiri corelate cu o nevoie fiziologica- nu specificam de care, modalitatea de a "masca" cumva vizita la toaleta insemna ascunderea dupa perdeaua de dus, care si respectiva avea o limitare de lungime. la fel se intampla si daca musafirii soseau in momentele in care se regasea una din coabitante la dus- pentru ca fiind 5, evident ca nu corespundeau programele, mai ales cele de vizite.
aveam niste prieteni care aveau un fel de conventie de anuntare a intentiei de a folosi facilitatile toaletei:"haideti toti!"- oricum toata lumea participa intr-un fel sau altul in functie de distanta la care se afla de toaleta.
imaginati-va de alfel cum somnul profund dupa o zi de 12 ore de munca iti este disturbat, nu de trenurile care treceau sub fereastra ta ci de simfoniile de horcaituri ale diferitelor coabitante. sau cum ai fi vrut sa dormi inca 10 minute, dar tropaiturile sau fasaielile de pungute cu pachetele/ painica/ salamior iti intrerupeau intr-un mod delicat somnul. astea sunt doar cateva detalii pentru ca incercam sa trecem cu vederea vizitele prelungite, chefurile de boboace de facultate ale unora din coabitante, prieteni/ amanti/ colegi cu tonuri baritonale ale vocilor etc.
am facut un mic tablou descripitv despre cum ne-am obsinuit noi, preietenii nostrii, cunsotintele, colegii de facultate, vecinii, vecinii din casa de vis-a-vis, matusile, verii, verisoarele, parintii, fratii si surorile fara usi, starea de spirit, precum si mirosurile si zgomotele. imaginati-va acum dezamagirea si confuzia creeata de aparitia usilor... imaginati-va cum usa la baie era lasata deschisa tocmai din cauza faptului ca 3 luni nu a existat, iar miscarea reflexiva de a trage usa dupa tine nu mai era un normala. imaginati-va dorul de "haideti toti!", imaginati-va intunericul creat de usile inchide nou aparute, imaginati-va aerul proaspat, tulburat doar de incercarile culinare ale uneia din coabitante, imaginati-va un somn linistit, odihnitor, imaginati-va liniste! incredibil! ne-am mutat curand dupa aparitia usilor... intr-o casa cu usi, dar putin nepotrivite - in sensul ca nu sunt la nivel...adica sunt putin mai scurte si in afara aerului rece, sau cald, in functie de sezon, mai intra si mici vietuitoare de diferite forme si categorii nu foarte binevenite :(.
Aceasta povestire a fost scrisa pentru a participa la concursul de pe www.depozitdeusi.ro/blog (www.depozitdeusi.ro)“.

luni, 16 februarie 2009

se intampla'n Romania?!

pentru ca am gasit asta mi-am adus aminte ca "se intampla'n Romania" e de fapt un trademark, nu s-a inregistrat inca o marca cu sintagma asta?!
exista oameni care au valori. exista oameni care muncesc. exista oameni care traiesc zi de zi cum stiu si pot ei mai bine fara sa fie impinsi de la spate. exista lucruri simple care sunt apreciate la adevarata lor valoare de catre OAMENI. OAMENI care EXISTA si traiesc inca, in ROMANIA. pentru ca oamenii astia au atata valoare incat sa se aprecieze mai intai pe ei. pentru ca valorile lor sunt unele adevarate si reale si sunt inoculate prin educatie si cultura de catre parinti mai intai si apoi de catre ei insisi. pentru ca asa au fost modelati, sa aprecieze tot ce exista in jurul lor, bun, rau... si au fost invatati, acesti oameni, ce sunt valorile si cum sa le distinga in noroiul si mocirla societatii in care traiesc. si ma refer la societatea romaneasca! sunt oameni, exact ca cel de aici care spera in continuare ca tot ce fac pentru ei, fac pentru tot ce este in jurul lor. oameni care se trezesc dimineata cu speranta in suflet ca muncesc si traiesc pentru ca toate eforturile lor sa aiba un rezultat in viitor. pentru ca este viitorul lor! nu al altora! nu al celor care trec de la un nivel de educatie (pregatire academica) la altul sub "indrumarea" financiara a parintilor! nu al celor care stiu ca un telefon le rezolva orice problema sau ca numele parintilor le deschide un anumit numar de usi! pentru ca in Romania orice e posibil... ?! pentru ca daca te cheama Popescu sau ai aprox. 100.000 euro in contul de cheltuieli ai verde la semafor oricand te grabesti, te primeste orice doctor fara programare sau ai orice job iti doresti.
din pacate am avut si eu destule experiente "made in Romania" dar nu este momentul meu de glorie acum. o sa sustin acest punct de vedere pentru ca este unul real si pentru ca merita o sansa sa fie auzit macar, daca nu sa i se intinda o mana sau sa i se dea o sansa si nu doar pentru ca a spus el ca poate ci pentru ca sunt sigura ca poate sa demonstreze ceea ce poate.
pentru ca elitismul asta gen"scoala americana" accesibila doar celor care si-o pemit si bursele in strainatate de acelasi tip si job-urile bine platite la care se cer un anumit tip de recomandari, venite de la un anumit gen de persoane prezente in anumite cercuri deja deranjeaza si sustin nonvalori, sustin mocirla... de fapt se autosustin. iar asta nu este o imagine reala!! oameni ca el, oameni, chiar ca mine, nu invata si nu se straduiesc si nu muncesc o jumatate de viata pentru altii... pentru o confirmare a realitatii "made in Romania"?! pentru ca noi am invatat ca orice efort are un rezultat, orice fel de munca are o finalitate...de obicei pozitiva si satisfacatoare, dar nu numai in plan personal- psihologic ci si in plan profesional- financiar ...zic eu...
Spor la treaba, Dle Mitut Claudiu! Si sa auzim ca se intampla'n Romania si de bine!!

vineri, 30 ianuarie 2009

topic of the day

nuntile si botezurile!
eu cred ca a innebunit lumea! serios acum! nu este persoana cu care sa vorbesc(gen feminin si masculin) cu care nu m-am intalnit de ceva vreme(cateva luni, eventual un an intra in categoria asta temporala) a carei a treia intrebare dupa"ce faci?cum o duci?" este "te-ai maritat?" sau, dupa caz- asta in functie de agilitatea vizuala a persoanei respectiva sau de spiritul de observatie mai dezvoltat- "tu cand te mariti?" ceea ce mie, personal mi se pare ... nici nu stiu cum mi se pare....
adineaori vorbeam cu o fosta colega de facultate care este "cu pixul pe hartie" si imi spunea, printre barfele despre fosti colegi(mai mult sau mai putin casatoriti), prieteni comuni etc. ca job-ul, slujba, cariera sunt doar o prelungire a vietii, cu toate ca 70% din timp il petreci la birou.
o alta prietena buna, tot fosta colega de facultate ma anunta ieri ca e insarcinata. in 4 luni. si pentru ea ma bucur cel mai tare pentru ca isi iubeste consortul si el pe ea, isi dorea sa fie mamica tanara si este foarte fericita. imi povestea ca au incercat ceva vreme pana a "iesit ceva"- cu toate ca nu prea inteleg ce e de incercat atata vreme...adica nu faci sexulet cum zice un domn, de placere si daca vrei si iese ceva si mai bine? oricum bravo lor sa le fie baietelul sanatos! k "e putzoi!" inchei citatul.
o alta colega, de generala de data asta, cu care nu am vorbit de vreo jumatate de an si care m-a mintit ca ma scoate la o cafea de prin 2007, dar nu a reusit nici pana in zilele noastre, aproape februarie 2009, mai precis, dupa vreo 5-6 ani de cand nu ne-am vazut si pe care am intrebat-o intr-o doara"tu te mariti?" dar fara introducerea de rigoare"vine criza peste tine?" imi raspunde foarte propmt:"cam da!", dar inca nu e oficial pentru ca nu i-a dat inelul si nu a cerut-o de la parinti, proceduri ce se vor efectua concomitent. evident ca tanara este la fel de fericita si implinita precum celalate doua.
nu as vrea sa par o sarcastica sau nefericita sau neimplinita, iar posturile mele anterioare demonstreaza si sutin foarte elocvent niste lucruri- exista un el, care stie sa faca lucrurile in asa fel incat sa-mi tresalte inima si sa bata mai tare din cauza si pentru el. pentru ca nu sunt!
chiar asta este scopul vietii? sa faci o nunta? dupa un botez? 2? 3? noi ca oameni nu gasim alte impliniri, alaturi si impreuna cu un om decat prin niste hartii? bucuriile si fericirea noastra sunt dependente de un certificat- de casatorie, de nastere...intr-un final de deces?? de ce nu putem sa traim si sa ne bucuram de fiecare clipa sa cum vine, chiar si daca e vorba de certificate? sau juramintele alea "de adanci batraneti" sau "pana moarte ne va desparti" nu sunt valabile decat daca au atasata o hartie ?

joi, 8 ianuarie 2009

rezolutie

a venit deja? anul ala nou? cu dorinte noi? cu visuri noi? cu sperante noi? sau doar a mai trecut un an si am ramas cu dezamagirile celor 365 de zile de neimpliniri si sperante spulberate?
suntem optimisti sau pesimisti?
vrem mai mult? sau ne multumim cu realitatea?
cum era cu rezolutiile de an nou? le exprimam sau le pastram pentru viitor? un viitor fara criza economica. un viitor cu zapada care vine de craciun nu de 08 ianuarie. un viitor cu oameni care zambesc... adica cu oameni...cu fiinte rationale care isi folosesc aceasta capacitate si nu altele derivate din ea in scopuri negative.
nu asta inseamna viitor? un pic de optimism, pozitivism, speranta? ramanem cu dezamagirile, pesimismul intamplarilor petrecute, ne statornicim in trecut?
rezolutia mea de anul nou este o schimbare. schimbare, chiar daca este in bine sau in rau. pentru ca m-am saturat de monotomie, robotica, mecanica ireala uzuala a cotidianului... in afara de el! pentru ca EL da stabilitate, siguranta si putere sa vreau mai mult, sa sper mai mult... sa emit o rezolutie pentru viitor...

click!


View My Stats