si-am fost la mare

pentru ca am inceput o treaba si pentru ca vreau sa o fac cum trebuie voi continua sirul intamplarilor petrecute mie si colocatarei mele...adica astazi va voi povesti alte intamplari minunate si nemaiintalnite, in sensul ca voi incerca sa rezum cele 4 zile petrecute la mare, weekend- ul trecut.
inainte de a incepe trebuie sa fac cateva precizari, si anume: nu am plecat singure la mare! ne-au insotit 3 juni(varsta min 3 ani, max 5), o tanara domnisoara(respectiv 8) si o doamna (care se afla in diferite grade de rudenie cu tinerii) si ca am plecat cu trenul- unde va imaginati singuri ce s-a intamplat("gabita, ia mana!" "tavi, da-te jos!" "anca, ia-l de manuta pe tavi!" "andrei, stai cuminte!" etc.- iar acestea sunt variantele prescurtate ale propozitiilor imperative adresate junilor).
intr-un final, pe la amiaza, ajungem in costinesti(dupa buget, fiecare) unde aflam ca d-na la care rezervasem camere nu le are disponibile si ca ne va caza la un vecin(ginerele, in speta). nu detaliez mai departe! ideea este ca au ajuns sa doarma toate personajele povestirii intr-o camera cu 4 paturi, dar cu aer conditionat, televizor si frigider. deci... va rog, apreciati voi ce nu am reusit eu!
dupa care au urmat zilele de plaja, care au fost complete- 09:00- 19:30, dar nu datorita vointei noastre de a prinde cat mai mult soare, ci datorita capacitatii junilor( nu stiu daca ati observat-o) de a se trezi la ora 08:00 fara ceas. sunt mai punctuali decat cucu- ala de la ceas! nu pot sa-mi dau seama daca sunt programati genetic sau e vorba de alte procese metabolice, cert este ca la ora 08:00, nu 08:03! nu 07:57! nu! 08:00 ei erau in picioare! si nu unul. ci toti 4. fapt care determinau prestatiile demne de cirque du soleil fara nici un fel de exagerari. asta ca sa nu va mai descriu arsenalul de mijloacele de tortura auditiva- masinute, papusele, pernute, lopatele, galetute etc.
am trecut si peste asta. ne-am trezit, am mancat, cu noduri: "tavi, nu pune mana!", "gabita, nu baga in gura!", "anca, vrei pateu?" etc. si ne-am indreptat spre plaja- drum de 15 min care va dati seama k a durat o ora si jumatate: nu datorita traficului, evident!
o data ajunsi la plaja cauta loc cu umbra. gaseste! instaleaza-te! dezbraca copii! da-i cu crema! umfla-le colacele! hai in apa- unde? HAOS! in sensul ca nici daca vroiau, in mod intentionat, sa faca circ, nu le iesea. dai alearga dupa andrei. anca il ineaca pe tavi. desparte-i! gabita nu vrea in apa- urlete:"vreau la mama!"... prezentarea succinta a celor 7 ore pe plaja: alergat, tipat, urlat, despate-i pe copii, alegat, urlat, urlat, alegat, tipat. cam in acest fel s-au derulat cele 4 zile petrecute la mare, capitolul plaja.
la masa nu stiu ce s-a intamplat, pentru am reusit sa ma sustrag tacticos, motivand cu lipsa foamei, pe care mi-am innabusit-o cu nectarine, covrigei, apa si...apa. dar am scapat!
drumul inspre casa se derula cam in acelasi stil cu mici mentiuni: mai o pauza de inghetata, mai una de pisu, se mai pierdea cate unul in multime, mai o coada la guvizi, mai o injuratura etc. ideea este ca in fiecare seara am ajuns in formula completa acasa cu berile in punga, burta plina si pielea rosie.
totusi, sa revenim dara la cele doua domnisoare, care in afara de sarcinile de dadaca au reusit sa mai bea si cateva beri, sa se bronzeze si sa mai si iasa intr-o seara, cand si-au strans destula vointa in vederea vizitarii unuia din preaminunatele birturi- pentru ca oricat as incerca nu am cum sa persiflez definitia cuvantului "club" si sa-i atribui aceasta calitate: discotecii Ring(nu ne-am dus in Tineretului din cauza ca in seara aceea fusese anuntata prestatia binecunoscutei si anterior mentionatei producatoare de hit-uri formatie- nu-i mai spun numele o gasiti aici ). unde ne-am continuat sirul berilor inceput la vila si constructia lenta, dar sigura a unei stari de b...eatitudine. danseaza fetele, se simt bine. se strang taranii, pardon tinerii. prezentand succint sirul evenimentelor ce au urmat: tanara mea insotitoare i-a tras vreo 2 palme unuia, eu l-am intrebat pe un tanar daca e gay(era imbracat intr-un anumit fel) si mi-a raspuns:"esti beata!"- chiar m-a jignit. vai! nerusinata de mine! au incercat sa ne vrajeasca un numar nedefinit de personaje, care mai de care mai tatuate, imbracate, frezate etc. dar fara nici un dram de noroc. a inceput sa rasara soarele, s-a golit si birtul intre timp. ne-am carat. de mentionat ca singurele personaje interesante din birt erau niste machedoni indragostiti de niste printese(4 la numar care, fara sa exagerez au consumat vreo 3 ore cat am stat noi pe langa ele- nu pot sa vorbesc de inainte si dupa- o sticla de coca cola de 0.5L, saracele! si baietii aia le dansau, le invarteau, dar sa nu se gandeasca si ei macar daca le e sete, daca le dor picioarele...of na!) si un barman- care era imbracat cam ciudat- as putea spune gay, dar se tot pupa cu una peste bar...ramane de analizat aceasta problema. la plecare vorbeam si noi ca fetele despre cele intamplate si aude un taran, pardon tanar, cuvantul labagiu, pe care l-a interpretat el ca facand referire la un prieten de-al lui care si-a incercat si el norocul in decursul serii in vederea obtinerii de favoruri(sexuale sa le spunem)...si a considerat absolut necesar sa-mi demonstreze mie ca e puternic. multumesc lui Dumnezeu, cred ca a realizat ca apogeul excursiei lui pe litoralul romanesc 2008 nu este uzul de forta si s-a limitat la a ma strange de mana si a-mi adresa:"esti o curva!". sincera sa fiu, aceasta propozitie m-a linistit, dandu-mi seama ca avantu-i agresiv se afla pe o panta descendenta si urma sa-mi dea drumul. ceea ce a si facut. chiar ma intreb care a fost scopul interventiei respective si ce a fost in capul meu cand mi-a venit ideea sa ma duc la mare?!
intre timp mi se face foame. mergem sa-mi iau un sandvis. acolo alti...tineri, dar mai serviabili, in sensul ca mi-au platit sandvisul. nu stiu nici acum in ce scop, dar sa fie primit! ne-am facut nevoile dupa o masina si ne-a prins proprietarul(asta ca sa nu va povestesc ca vroiam sa facem pe plaja si...plaja era plina!! de oameni?? :(( ). oricum am ajuns inapoi la vila intacte. fizic! ca psihicul nici nu cred ca realiza in ce categorie intra starea in care se afla: soc, trauma, inceput de depresie, sechele...sau altele care, in principiu, implica tratamente medicamentoase si spitalizari.
intr-un final a venit si ziua de duminica, care, in afara de bagaje, ultima vizita la plaja- in efectiv redus, pentru ca o parte au decis sa ramana la somn(nu stiu ce a determinat aceasta actiune, dar am respectat-o), am plecat spre casa. tren. bagaje. "anca ia-l de mana pe tavi!" "gabita mergi mai repede!" " vreau la mama!" "andrei unde te duci?" " mi-e foame!" "si mie!" "da-mi si mie!" "lasa-l sa mamance!" "tavi!"" ia mana!" etc. gabita a primit o banana pentru ca si-a afisat fata expresiva, de pomanagiu, intre scaune in momentul cand un tanar ii desfacuse coaja...a vomitat pe el si s-a imprastiat prin compartiment de cateva ori, tavi si anca au dormit 80% din drum, iar andrei s-a certat cu mine pentru niste chips-uri. am ajuns!
am chemat taxi. pentru ca cele 30 care se aflau in fata garii obor in momentul cand am ajuns noi au disparut in interval de 75 de secunde. am ajuns acasa!
si s-a sfarsit! a doua zi de dimineata, cand s-au intreptat foarte bucurosi si bronzati catre taramurile natale valcene...nu va mai povestesc cum au vomitat 2 juni din cei 4 in taxi in drum spre militari, ca a trebuit sa vina cineva de la rm valcea sa-i ia pentru ca nu mai suportau drumul cu autocarul si cum plecand la ora 9 din pantelimon nu iesisera din bucuresti nici macar la ora 15:00. detalii!
si-am fost la mare! sunt bronzata! am mancat numai prostii! am facut numai prostii! am traume!
ce sa mai?! o excursie reusita!

povestea de azi

la fel de participanta la concurs si cititoare de arhiblog va istorisi o alta seara a tinerelor domnisoare muncitoare, independente si ecologiste.
si anume o seara de duminica, in care neavand ce sa faca acasa(era prea racoare din cauza aerului conditionat/ nu era nimic interesant la televizor/ vroiau sa ia o gura de aer poluat, pardon curat) se decid( adica aleia mici, dar mai batrane, ii vine o idee cum ca vrea pufuleti, adica ii trebuie!! la modul imperativ!) sa mearga in parc. si uite cum fetele se cauta de bani prin portofele, se imbraca(pentru ca nu pot iesi in parc in pijamale-care la fetele cu pricina nu insumeaza multe articole vestimentare- nu datorita lipsei, ci datorita gradelor- atmosferice de data aceasta), se incalta(daca mai tineti minte procedeul detaliat intr-un post anterior...cam acelasi lucru se intampla de fiecare data cand iesim din casa...nu e vorba de fite!! noi suntem, doar, niste doamne! ;;) si ne respectam! pentru ca daca nu noi, atunci cine?!) si intr-un final, ies din casa.
iesite din scara blocului, cu pieptul in fata, nasul indreptat in directia NNV, trecem printre printesele(descrise intr-un alt post) care mai de care mai intepate, pardon dichisite, care vor, dar nu detin capacitatea de a se exprima verbal, in general, sa nu mai vorbim de apropouri inteligente si care cred, in inteligenta lor, ca sunt capabile sa ne distraga atentia de la preocupari mai interesante(pufuletii, in speta) cu niste vorbe, intentionate a fi "misto-uri" adresate noua?!.
la magazin...coada???!! la ora 00:21??? ne-am pus la coada. ne vine randul. intreb:"aveti pufuleti?", d-na:"stai sa vad daca au adus, ca nu mai era decat o punga sparta pe aici..", eu :(, gaseste intr-un final- cand deja eram descumpanita. imi revine pofta de viata si o intreb cat costa. d-na"6 mii". moment in care scot pumnul de marunti(la varianta aceasta faceam referire mai sus cand am mentionat ca "ne-am cautat prin portofele") si incep sa numar cate 5 mii, cate o mie, cate 1 ban, 5 bani. intre timp imi aduce d-na cele 5 pungi de pufuleti comandate pe care incep sa le plasez strategic printre picioare, la subrat, 2 in mana cu maruntii, una in gura si ii inmanez doamnei suma datorata. intre timp se cam lungise coada dupa noi. va dati seama cum arata o fetita de 24 de ani cu pantaloni de camuflaj, tricou& papuci kaki cu un zambet pana la ceafa(cauzat de vederea pufuletilor) care numara de zor la banuti... de alfel tinerii al caror rand urma la coada evident ca nu au avut ce sa afirme decat:"pufuleti?!". va mai dati seama ca sticla de cola am platit-o cu o hartie de 10 RON... asta ca sa completam scena.
dupa care ne-am indreptat catre parc(care trebuie sa specific ca era pustiu, adica in afara de noi, nici macar greierii nu cantau- se pregateau pentru serenadele dedicate mie, comunitarii aveau o treaba, nu stiu exact daca intre ei sau in alta parte etc.) unde, o data ajunse, ne-am ocupat bancuta de langa groapa cu nisip, din fata elefantelului si ne-am inceput barfa, pardon discutia(ca doar nu era sa stam mute si sa contemplam maretia si mirificitatea naturii).
si nu stam noi multa vreme ca apare un taran, pardon tanar care se scuza ca ne deranjeaza si ne intreaba daca poate sa ne tina companie, la care eu(evident, tot eu):"NU!" foarte raspicat, pentru ca mi s-a parut mie, dupa fata lui(se intampla de obicei sa citesc oamenii la prima vizionare) ca nu o sa inteleaga- evident ca nu a inteles, ceea ce a determinat o discutie de vreo 20 minute, in care eu i-am spus de vreo 74 de ori"NU!", "Ne deranjezi!", "Poti sa pleci, daca ai treaba!" si i-am sugerat ca am totusi o varsta(destul de inaintata) pentru a mai fi incantata de acest gen de agatamente(cred ca trebuia sa povestesc ieri aceasta intamplare)- in conditiile in care el a declarat ca noi, fetele obisnuite subiect al povestirii, parem de clasa a opta asa...INCREDIBIL!! ( ce pot sa spuna unii doar ca sa fie bagati in seama?!) si multe apropouri mai mult sau mai putin evidente cum ca ma incanta foarte tare ideea conform careia el pleaca, iar noi ramanem cu barfele, pardon povestirile noastre. el nici nu a bagat de seama, nici nu s-a simtit, ci doar a "obosit psihic", cum a declarat de altfel cand s-a suit inapoi pe bicicleta cu care venise in directia noastra(proasta bicicleta!!) si s-a indreptat intr-o directie in care nu eram noi- ceea ce mie, in momentul acela mi s-a parut o actiune foarte desteapta, pentru omul acela. om care nu parea ca isi foloseste celulele neuronale(probabil din cauza numarului redus al acestora erau intrebuintate indeosebi pentru actiunile de inspirat, expirat, miscarea ochilor si a mainilor, respectiv picioarelor), cu toate ca a folosit cateva cuvinte care m-au surprins(iesite din gura personajului cu pricina)- nu mi le mai aduc aminte cu exactitate, dar cred ca fusesera folosite pe parcursul stirilor de la 23:00.
oricum intre numaratul maruntilor la non-stop, " Pufuleti?!" si biciclistul inoportun cred ca seara noastra nu a fost deloc plictisitoare. mai ales in conditiile in care la intoarcere am facut pomana o punga de pufuleti unei fetite(fiica uneia din printese, a carui tata nu a putut sa se abtina cand am trecut pe langa ei/ele sa debiteze:" lasa tati, nu ai voie pufuleti la ora asta!"- replica la care nu aveai cum sa raspunzi decat cu pomana. oricata nesimtire cultivata cu grija 24 de ani ai fi nutrit la auzirea vorbelor respective).
si am ajuns acasa. obosite, evident! socate, inevitabil!

noi tactici de agatat

acesta se vrea o incercare de conformare cu cerintele lui visurat ,trebuie sa faca referire si la arhiblog si va incerca sa istoriseasca o seara ciudata a unor fete obisnuite.
evident ca aceste fete obisnuite nu intra in categoria de printese, dive, ci tinere domnisoare care muncesc pentru painea cea de toate zilele, si muncesc destul de greu pentru ca isi permit sa-si plateasca si chiria si cocktail-urile in club(nu beau bere decat la birt. la halba. ca doamnele finute).
aceste tinere domnisoare obisnuiesc sa mai iasa din casa, nu numai pentru a-si cumpara painea mai sus mentionata, ci si pentru a se culturaliza(a se minuna de marea gradina a Domnului si de cata prostie cu haine de fite exista pe pamant- nu voi generaliza la nivel de Bucuresti, pentru ca am avut ocazia sa ma plimb prin preafrumoasa Romanie si peste tot am intalnit acelasi grad de ...cultura) prin cluburi- o modalitate foarte practica de a pierde timp si bani- dar sa ne referim la acestia ca investitii pe termen lung/mediu in actionariatul variantei de toamna- iarna a clubului.
si ...merg fetele la club, intr-o sambata seara, dupa procesele si procedurile tipic feminine: binedispunerea- adica pregatirea, care dupa caz, implica ori un cocktail- champagne orange, ori un pahar(vreo 5) de vin, alb, sec, ori o corona( nu de fite, doar de gust), cate un dus, cele 45 de minute de alegere a costumatiei pentru vizita, cele 105 minute destinate ambalarii- imbalsamarea, imparfumarea, machiajul, coafura, imbracatul, incaltatul, cele 32 de minute destinate gasirii si chemarii unui taxi(la ora 00:45, sambata, la noi in cartier-cel mentionat in cateva post-uri anterioare...mai greu) si plecarea propriu zisa.
o data ajunse in club, inarmate cu cocktail-urile(platite, nu de pomana) isi gasesc un loc, mai nepopulat(adica cu 3,2 oameni pe mp, nu 5.1 = media pe suprafata) si incearca sa se simta bine asta pana cand incep sa apara pe langa ele tot felul de personaje, feminine si masculine, prima categorie in incercarea de a le modera avantul artistic, adica "a le lua fata", a doua categorie in incercarea, stupida si nefireasca de " a se baga in seama" folosindu-se de diferite texte sau pretexte, oferindu-le cocktail-uri sau alte bauturi cu cat mai mult alcool, in vederea obtinerii a??? ca nu stiu exact?!
introducerea fiind facuta va voi povesti in continuare despre piticu' adica un personaj de gen masculin, cu 17 cm mai scund decat mine(masuratoarea e facuta din ochi, aveam tocuri si eram sub influenta alcoolului- adica se poate sa existe o mica exagerare) care apare tocmai in momentul cand ma aflam intr-un schimb de sms-uri cu "prietenul"(de mentionat ca mesajele cu pricina intra in categoria licentioase) si incepe sa arunce cu laude, remarci, epitete si adjective ce vroiau, intr-o anumita masura sa ma flateze(cred!) la care eu foarte scurt si hotarat ii raspund ca am prieten, nu ma intereseaza. el, nimic! continua! in incercarea de a nu fi chiar nepoliticoasa i-am sugerat sa se care pentru ca spionii(=prieteniii lu' prietenul) sunt cu ochii pe mine. el, nimic! el: nu conteaza! daca nu e cu tine nu inseamna nimic! eu: te rog frumos, du-te!
moment in care primesc inca un mesaj de la "el"- cu titulatura porno! de-a dreptul! evident ca piticu' imi surprinde zambetul de satisfactie si curiozitatea il indeamna sa ma intrebe care este cauza. eu, crezand ca aceasta il va indeparta ii arat mesajul- care nu are alt efect decat incitarea piticului. INCREDIBIL!! aceasta actiune a mea l-a determinat pe pitic sa fie si mai insistent si mai enervant, iar pe mine sa fiu cel putin agresiva. nici pana in ziua de astazi nu am reusit sa inteleg cum poate un personaj respins verbal si fizic sa insiste??!! si sa insiste?! aceasta este o noua tactica nepatentata de agatat??
sa nu va mai povestesc cum si-a bagat botul de pitic libidinos in paharul meu, cand printesele stationate in perimetru i-au varsat si spart paharul. cum se freca de mine, intreprinzand ceva ritual de imperechere. cum m-a urmarit cand am plecat la brat cu varul cristian- a carei prietena abia s-a lasat convinsa- de catre prietenele ei care au avut ocazia sa ne vizioneze in calitatea de rude, care suntem!! pana la bar. cum l-am impins cand prietena mea intrase intr-un conflict verbalo-fizic cu o printesa, care nu a invatat sa mearga in picioare intr-un club aglomerat spre baie, pentru a se curata de lichidul seminal, pardon spumele de la gura. cum mutandu-ne la bar- ne-a gasit si se tot freca de scaune pentru ca eu ma sustrageam. sau il impingea tanara care ma insotea si nu a plecat decat in momentul in care, un barman, foarte dragut si serviabil de altfel, i-a spus sa plece, pe un ton nu tocmai prietenos.
sa inteleg ca asa se agata in contemporaneitate? sau sunt eu prea batrana si nu mai sunt la curent cu noile tactici dezvoltate intre timp? sau pur si simplu nu mai stiu sa apreciez eforturile saracilor baieti??
ca sa nu imi mai aduc aminte, la plecare, cand populatia clubului se rezuma la barmani, chelnerite si cateva personaje care au consumat cel putin aceeasi cantitate de substante mai mult sau mai putin alcoolice ca noi, daca nu chiar mai multa, se strangeau palcuri, palcuri, tineri si tinere, iar eu incercam sa o conving pe tanara cu care convietuiesc( printre altele) sa mergem acasa, dar... o impiedicau niste grade(din substantele dublu, triplu, quadruplu rafinat consumate) sa se ridice. cum niste personaje, foarte serviabile de altfel, se ofereau sa ne conduca acasa. sau... unul( ala creca era destept tare) ne-a intrebat daca mai avem bani de taxi(tinere, daca am avut bani sa investim in cocktail-uri, shot-uri si alte denumiri exotice pentru combinatii de alcool dublu, triplu, quadruplu rafinat in cantitatile care ne-au indus starea mai sus mentionata de euforie, fericire, beatitudine ce te face sa crezi ca nu mai avem bani de taxi???)...asta ca sa nu mi-l aduc aminte pe cel mai dragut, citez:" da-mi nr tau de telefon sa va sun daca ati ajuns acasa cu bine!"- va dati seama ca m-a convins! si m-a tinut de mana!! si atat era de afectat ca saracele de noi, care ne aflam cam b...inedispuse(vai!vai!), nu o sa ajungem acasa...la noi?!
astea sunt cateva din noile tactici de agatat! asta daca nu le cunosteati deja...

Ich folge einem Traum...

(adica urmez un vis) ceea ce nu pot sa spun despre multi oameni ca o fac...ceea ce(din nou) nu mi se pare un lucru normal, sau poate normalitatea mea este inca un vis pe care il urmez...
postul asta se vrea o constatare, o parere, probabil o alta aberatie de-a mea( a se vedea un post anterior in care ma minunam de mine, incetand s ama mai minunez de minunile intalnite zilnic in marea gradina a Domnului, zeitate invocata de multi, atestata in multe lucrari stiintifice, epice, lirice si dramatice, cap de afis in multe declaratii, injuraturi in special, figura centrala a catorva religii si motiv principal de declansare a catorva razboaie) dar simt nevoia sa ma exprim in acest sens si sa ma intreb ce s-a intamplat cu visele in general, si cu visele mele in particular... adica imi aduc aminte acum catva timp ca nu era noapte sa nu visez(vom discuta si despre visele aspiratii) si acum ma trezesc dimineata si nu am in cap decat ultimul gand dinainte sa inchid ochii, ceea ce pentru mine este un mare semnal de alarma. sunt atat de stresata, nu mai am bucurii, nu mai vreau nimic altceva de la viata incat sa nu ma mai pot bucura de vise, fie ele si cosmaruri?? asta inseamna maturizarea, evolutia, anii- plecarea viselor catre alte personaje mai interesante, mai putin banale, pentru care fiecare zi inseamna ceva senzational, nou in cutia cu nisip sau in parc, sau la gradinita/ scoala etc?? visele nu sunt pentru oameni mari? sau monstrul acela nemilos, realitatea le ucide cu sange rece o data ce ne ingropam in ea cu grijile si activitatile cotidiene?? sau nu e vorba decat de vointa?? dar a cui? a lui mos ene?
si in afara de visele astea, mai mult sau mai putin relizabile ce s-a intamplat cu visele, aspiratiile mele?? acum ceva vreme motivatia mea pentru ziua de maine erau visele mele, erau aspiratiile care le aveam...acum ma trezesc dimineata si fac totul mecanic: datul jos din pat, uitatul in oglinda, dusul, periuta, mersul catre munca, cafeaua, munca, sex..totul?? idealurile mele se rezuma la concediu, excursia anuala in grecia, petrecerea de ziua mea, petrecerea de revelion, intalnirile cu prietenii(si cand spun prieteni, vorbesc despre prieteni, nu despre cunostinte)?? atat de superficala si ignoranta am ajuns incat ma bucura si ma multumeasc aceste activitati absolut obisnuite si cotidiene??
ce s-a intamplat Anamaria cu tine?? ai crescut mare?? te-ai transormat sau te-ai pierdut in lume, printre lume...?!

astazi cuget

despre mine si actiunile mele aprobate sau nu de tradator, care este sfetnicul meu de incredere, care ma cearta si indruma totodata pe carari cat de cat indepartate de izvoarele prostiei mele cotidiene, lunare etc. . ma gandeam astazi cum reusesc intotdeuna sa nu reusesc sa fac ceea ce imi propun. de exemplu ma duc sa cumpar mancare si ajung acasa dupa 3 ore cu 20 de pungi pline cu orice altceva in afara de mancare in afara unor eventuale napolitane, care ar intra in categoria mai sus mentionata cu anumite mentiuni, sau trimit un sms intentionat clar si precis, care nu are nevoie de adnotari sau precizari si ajung la un sir de 43 de sms-uri primite ca reply si 2 telefoane de control, sau imi schimb jobul pentru a avansa in procesul de dezvoltare personal- profesionala si nu fac altceva decat sa stagnez, si multe ore in trafic si multe ore peste program... si multe, foarte multe alte exemple mai mult sau mai putin relevante.
cugetarea mea are in vedere totusi aceasta practica a mea, sau tendinta, sau talent sau...ce-o fi de a nu reusi sa-mi tin parerile, impulsurile, iesirile pentru mine, sau ingradite, restranse si le exprim verbal, in scris si cauzez evenimente tip cauza- efect la care nici nu m-am gandit ca ar fi capabile sa apara in urma actiunii intreprinse de mine.
ma minunez in fiecare zi de aceasta capacitate de actiune a mea transformatoare de lucruri, situatii, evenimente printr- o simpla propozitie, actiuni gandite indelung premergator intrprinderii lor propriuzise si analizate in detaliu si totusi nu reusesc sa imi explic cum sau in ce fel reusesc lucrurile sa ia acest tip de intorsaturi...si cum de, tocmai mie, celei mai pasnice si sociabile fiinte de pe planeta, mi se intampla sa reusesc sa activez un intreg arsenal de situatii care in mod normal, in practica cotidiana nu se succed intr-o maniera aleator- intamplatoare...
viata bate filmul!! in mod sigur viata mea bate si filmul si toate recordurile de prostie si alte calitati derivate si nu reusesc sa identific exact motivul, cauza acestui fapt in sine...o sa incep sa dau vina pe tata, mama, mama natura, genetica...pentru ca 3tor! deja a inceput sa innebuneasca treptat si sigur la aflarea pre sau post producere/ executie/ intreprindere a 90% dintre activitatile mele cotidiene... si cei cel mai covarsitor este ca niciodata nu reusesc sa ma invat minte. ori am eu capul tare( de olteanca :>) ori pragul ala e de pluta(lemn moale, de densitate mica), ori gena asta se ocupa si de procesul de stergere din memorie a rezultatelor anumitor actiuni de trecut, sau se ocupa de neinregistrarea lor in cazul unor rezultate nefavorabile, sau...
Nu te mai maturizezi Anamaria o data?? Nu ai de gand sa termini cu prostiile ??

adresat dlui Mircea Badea si

impotriva a ce a putut sa spuna aseara in emisiunea pe care o "prezida":
1. in ce oras, urbe, comunitate urbana sau cum vrei dumneata sa o mai numesti s-a auzit de masuri de genul interzicerii traficului la o anumita ora a unei anumite categorii de participanti la trafic, ma refer in continuare la vehicule( si, da! stiu despre normele referitoare la traficul tir-urilor)??
2. vorbesti de morti...oameni morti din cauza motociclistilor??? oare stii cati motociclisti mor in fiecare an(ca sa nu mai vorbim de faptul ca acest sport este unul sezonier- de asfalt uscat) din cauza oamenilor, adica a pietonilor/ soferilor care:" nu te-am vazut, frate!"- adevarata vorba, daca esti orb! un far inseamna o viata si nu stiu daca ai observat in trafic ca un motociclist se uita cel putin de doua ori in oglinda, de 2 ori in stanga si de 2 ori in dreapta inainte sa faca o manevra, pentru el este constient ca daca nu o face moare- pentru ca asta e mentalitatea romaneasca- tipica din trafic, fereste-te tu, ca celalalt sigur nu o va face!!
3. daca tot vorbesti de viteze, motoare("paraitoare" inchei citatul) la care toti au acces si dupa care mor "pitzipoancele" ia uita-te cat costa un motor(ziceai ca ai vazut tu, Dle Mircea Badea sau unul din prietenii dumneata ceva moped de 300 Euro???) din ala dupa care intoarce TOATA LUMEA capul, si care intr-un caz nefericit, dupa o insiruire logica de evenimente va implica un accident rezultat cu victime, a cui a fost vina(90% din cazuri nu este vina motociclistului) si daca vreunul s-a produs noaptea- perioada din zi pe care tu o propui pentru interzicerea traficului acestui tip de vehicule.
4.in aceeasi ordine de idei, ai fost atent, oare cati pusti de 18-20 de ani mor din cauza vitezei si a "respectarii regulilor de circulatie", in masini(ce-i drept cu minim 200CP) , cati morti, in ce conditii se soldeaza acele accidente si in ce perioade ale zilei?
5. acest punct se vrea a fi o rugaminte: uita-te in trafic si identifica min. 3 motociclisti care incalca regulile de circulatie(cele referitoare la viteza nu se aplica, deoarece, cu toate ca motoarele pot ajunge la viteze mai mari decat majoritatea vehiculelor participante la trafic, toata lumea le incalca)- adica acordare de prioritate, culorile de la semafor, coloane, depasiri etc.
6. acest punct se vrea a fi o atentionare: asa cum dumneata iti face placere practicand un sport, motociclistilor le place sa mearga pe doua roti, ca 80% dintre motociclisti detin si o masina, iar la traficul din Bucuresti(si imprejurimi) cred ca si dumneata ai fi preferat, in cateva cazuri sa ai o motocicleta(sau alt mijloc de deplasare, altul decat masina)- adica este putin mai practica si mai fiabila- astea ar fi doar cateva argumente contra parerii exprimate de dumneata cum ca motociclistii sufera de teribilism.
Atat...