ce inseamna HR in Romania?

de dimineata am primit un mail, gen newsletter de la bestjobs.ro la care m-am abonat sa-mi aduca la cunostinta de existenta de noi joburi potrivite mie, ca potential candidat si tot acolo, am descoperit un topic pe forum, foarte interesant si dezbatut de altfel, al carui titlu este: "conteaza diplomele in Romania?" initiat de o doamna destul de citita, dupa diplome, dar si dupa exprimare a carei introspectie este una foarte la obiect. evident ca au inceput dezbaterile si judecarile si punerile la zid, pentru ca, pare-se, in Romania autoexemplul si experienta proprie sunt cele mai bune contraargumente. printre raspunsurile la topic se aflau unele mai pertinente, altele mai idioate, deh! fiecare cu ce poate... dar cel mai interesant mi s-a parut cel al unei "doamne" de HR care, din experienta sa ne-a impartasit tuturor ca greseala doamnei care punea titlul topicului este lipsa experientei si ca inaintea, sau in momentul studiilor- foarte multe de atfel- sunt convinsa ca mult mai multe ca volum si consistenta comparativ cu ale "doamnei" de HR nu sunt "la cautare" pe piata de munca si chiar avea si o referinta legata de ce intreprinsese autoarea topicului pana la acea varsta inaintata pe care o detine- mi se pare ca doamna de HR nu stie ce defineste un om, prin natura sa umana...idealurile- uitate de multi si stindarde introspective ale ratiunii altora.
oare ce inseamna HR in Romania? sa gasesti un om pentru un job? sa intervievezi niste oameni si sa-l gasesti pe cel mai bun dintre ei? pe cel mai bun la ce? care ce stie sa faca? care ce a facut pana in momentul in care il angajezi tu, mare evaluator, inspector de Resurse Umane? ce ti-a spus de te-a impresionat atat de tare? ti-a recitat aceeasi poezie pe care o scrii tu sau o citesti in fiecare zi in evaluarile trimestriale/ sondajele de satisfactie a angajatului pe care le "intocmesti" tu? a spus poezia la fel ca tine, cu aceeasi ardoare si convingere pe care ai avut-o tu acum 3-5 ani cand ai avut tu interviul in urma caruia te-ai angajat la aceasta firma pentru care acum iei decizii ca angajator?ce inseamna un job de resurse umane ca description?! sa te uiti pe niste recomandari si sa asculti aceleasi raspunsuri la intrebarile tale pe parcursul tuturor celor 79 de interviuri pe care le ai intr-o zi/ saptamana/ luna?
asa se gasesc/ dau joburile in Romania? asta inseamna alocare de resurse pentru forta de munca? invatatul, respectiv recitatul de poezii, adica raspunsurile la intrebarile etern valabile si uzuale ale interviurilor de angajare? sau inseamna gasirea- in acea ora alocata interviului a calitatilor, defectelor persoanei, a capacitatilor intelectuale ale acestuia, alocarea unui anumit gen de intrebari care sa iti dezvaluie natura/ personalitatea acelui om, pentru ca, in continuare, in munca ta de specialist HR sa identifici persoana cea mai potrivita pentru job-ul pentru care cauti? "ce fel de om iti trebuie", " ce stie sa faca acel om", "poate sa-mi demonstreze ca chiar daca a aplicat intr-o doara la acest job va fi in stare sa invete, sau sa se descurce", "va fi un bun colaborator", " este un team player" sunt intrebari pe care si le pune un HR in timpul, inaintea sau dupa interviuri?? va spun eu, si altii in situatia mea ca NU! si foarte hotarat! pentru ca oamenii de HR, cu toate ca ,poate au capacitatea de a analiza un om, cu toate ca poate au training-ul necesar sa poata sa defineasca o personalitate, un caracter, nu o fac, pentru ca , este mai usor si ma relaxant sa auzi o poezie decat sa asculti o intrebare pertinenta, sau o alta parere decat una proprie... pentru ca nu ai nevoie de oameni care se dezvolta si care cresc si care evolueaza! ai nevoie de turma! ai nevoie de analiza textului poeziei si de oameni care invata poeziile cu verva si intonatie! dar , de fapt, cred ca asta vrei...
asta inseamna HR, de fapt...?!
sau HR inseamna omul potrivit ales pentru job-ul care i se potriveste?! omul care invata, omul care stie, omul care se implica, omul care are idei, omul ale carui obiective scrise pe hartie i le identifici in practica in fiecare zi, omul ale carui caracteristici, fie ele si negative, fie ele in antagonie cu valorile firmei duce munca pana la capat, omul care stie sa-si aloce resursele personale si pe cele ale echipei, omul care isi vede de treaba, omul care stie si vrea sa creasca in fiecare zi, personal, profesional, ierarhic, financiar, omul care stie sa dea un raspuns inteligent si stie sa analizeze o situatie atat subiectiv, cat si obiectiv, omul care stie sa atribuie informatiile potrivite actiunilor specifice si omul ale carui servicii/resurse aduc plus valoare de persoana, nu de grup. oare un astfel de om ar fi acceptat ca si candidat potrivit/ ideal pentru un job?
raspunsul este: IN ROMANIA?! NU! INTOTDEAUNA!
de ce? :pentru ca in Romania totul este comert, economie de piata, inclusiv domeniul/ ramura de HR!

cea mai amuzanta povestire care are ca personaj central “Usa“

de fapt povestirea mea are ca personaj principal lipsa usilor.
acum aproximativ un an traiam intr-o casa care nu avea usi, pentru ca noi ne-am mutat in ea cand era pe terminate si fiind un grupulet de fetite nu prea ne-a deranjat lipsa usilor, care, dealtfel, ar fi trebuit sa fie montate dupa 2 saptamani dupa ce casa a intrat in "posesia" noastra, dar au fost montate dupa 3 luni, intr-o perioada cand ramasesem fara caldura, dar acea istorisire este subiectul unei alte relatari. cred ca ar mai trebui sa specific faptul ca la intrare aveam usa, doar la dormitoare si la baie nu aveam, adica orice simteam nevoia sa facem, voit sau nu aveam spectatori...bine ca erau de-ai casei si ca oltence fiind, avem obrazul gros...
sa va explic, in vorbe si structura casei, ca sa intelegeti oarecum cam cat si in ce fel ne afecta lipsa usilor. la intrarea in casa era un hol, destul de mare din care se intra in camera mea, imediat in stanga, fix in fara era bucataria, la dreapta era livingul- acestea 2 nu aveau usi din proiectare, putin mai sus la stanga se continua cu un hol a carui terminatie era baia- care baie, fara usa permitea vizionarea programelor televizate deoarece era paralela cu livingul, iar imediat langa baie in dreapta era inca un dormitor.
imaginati-va oameni venind in vizita si avand la un moment dat o nevoie fiziologica si cam care erau optiunile pentru a-si rezolva/ satisface aceste nevoi. sau imaginati-va pe una din fete, nu specificam care, avand o problema legata de digestie/constipatie/ balonare...ideea e ca in momentele cu musafiri corelate cu o nevoie fiziologica- nu specificam de care, modalitatea de a "masca" cumva vizita la toaleta insemna ascunderea dupa perdeaua de dus, care si respectiva avea o limitare de lungime. la fel se intampla si daca musafirii soseau in momentele in care se regasea una din coabitante la dus- pentru ca fiind 5, evident ca nu corespundeau programele, mai ales cele de vizite.
aveam niste prieteni care aveau un fel de conventie de anuntare a intentiei de a folosi facilitatile toaletei:"haideti toti!"- oricum toata lumea participa intr-un fel sau altul in functie de distanta la care se afla de toaleta.
imaginati-va de alfel cum somnul profund dupa o zi de 12 ore de munca iti este disturbat, nu de trenurile care treceau sub fereastra ta ci de simfoniile de horcaituri ale diferitelor coabitante. sau cum ai fi vrut sa dormi inca 10 minute, dar tropaiturile sau fasaielile de pungute cu pachetele/ painica/ salamior iti intrerupeau intr-un mod delicat somnul. astea sunt doar cateva detalii pentru ca incercam sa trecem cu vederea vizitele prelungite, chefurile de boboace de facultate ale unora din coabitante, prieteni/ amanti/ colegi cu tonuri baritonale ale vocilor etc.
am facut un mic tablou descripitv despre cum ne-am obsinuit noi, preietenii nostrii, cunsotintele, colegii de facultate, vecinii, vecinii din casa de vis-a-vis, matusile, verii, verisoarele, parintii, fratii si surorile fara usi, starea de spirit, precum si mirosurile si zgomotele. imaginati-va acum dezamagirea si confuzia creeata de aparitia usilor... imaginati-va cum usa la baie era lasata deschisa tocmai din cauza faptului ca 3 luni nu a existat, iar miscarea reflexiva de a trage usa dupa tine nu mai era un normala. imaginati-va dorul de "haideti toti!", imaginati-va intunericul creat de usile inchide nou aparute, imaginati-va aerul proaspat, tulburat doar de incercarile culinare ale uneia din coabitante, imaginati-va un somn linistit, odihnitor, imaginati-va liniste! incredibil! ne-am mutat curand dupa aparitia usilor... intr-o casa cu usi, dar putin nepotrivite - in sensul ca nu sunt la nivel...adica sunt putin mai scurte si in afara aerului rece, sau cald, in functie de sezon, mai intra si mici vietuitoare de diferite forme si categorii nu foarte binevenite :(.
“Aceasta povestire a fost scrisa pentru a participa la concursul de pe www.depozitdeusi.ro/blog (www.depozitdeusi.ro)“.